Menționat în diferite topuri și publicații naționale și internaționale, Sibiul se bucură de o recunoaștere binemeritată. Apare în Forbes pe locul 8 în topul ,,celor mai idilice locuri de vizitat” și în Huffington Post în lista celor mai fermecătoare orașe din Europa pe care trebuie să le vizitezi, iar cireașa de pe tort este cotația de 3 stele Michelin, cea mai înaltă distincție acordată unui oraș din România. De ce? ,,Pentru că le merită!”
A fost primul în multe situații: primul muzeu, prima școală, primul spital, prima grădină zoologică, primul pod de fontă, primul ceas din turn din țară și lista este lungă. A fost un oraș inovator, iar astăzi oferă turiștilor numeroase obiective turistice.
Am avut cazare pe una dintre străduțele din apropiere de Piața Mare, evident, de aici ne-am început periplul. Piața era în straie de sărbătoare, erau primele zile ale Târgului de Crăciun, şi deşi nu era nici ora prânzului, era destulă agitație.
Ne-am îndepărtat pentru moment de agitație şi am plecat la cutreierat. Am admirat Turnul Sfatului, ca o scurtă paranteză, ador turnurile şi asta pentru că ador oraşele medievale, şi ce oraş ar mai fi medieval dacă nu are turnuri. Revenim… Gangul acestuia face trecerea dintre Piața Mare şi Piața Mică. A fost construit în secolul XIII, dar a suferit multe modificări. A avut diferite utilizări, turn de poartă, depozit de grâne, închisoare, iar în prezent este folosit pentru diferite expoziții. Se poate urca în el, n-am ştiut atunci.
Ajungem în Piața Mică şi zărim Podul Minciunilor. Este cel mai vechi pod din fontă aflat în serviciu din România. Dar nu pentru asta este cunoscut, ci datorită legendelor. Dar ideea e aceeaşi la toate, spuneai minciuni, erai aruncat de pe pod. Nu i-am testat ,,puterile” şi ne-am văzut de ale noastre.
Să vă spun ceva, aveți grijă ce faceți în Sibiu, deoarece acoperișurile au ochi. Te urmăresc fără să clipească, în timp ce tu hoinăreşti fără griji, inclusiv seara după ce soarele apune, ei continuă să te privească nemişcați.
Ajungem în spatele Bisericii Evanghelice, în Piața Huet unde se află Casa Calfelor. Calfele erau tineri care plecau în lume să învețe meserie și aveau anumite reguli care trebuiau urmate cu sfințenie: să nu stea mai mult de 3 luni într-un loc, călătoria trebuia să dureze 3 ani și o zi, nu trebuiau să se apropie la mai puțin de 50 km de casă, etc. După desființarea breslelor din Transilvania, calfele au început să dispară, dar în 2002, după mai bine de 200 de ani, acestea au revenit la Sibiu și a fost inaugurată și o casă.
De aici aveam două posibilități: să mergem la biserică sau să coborâm spre Orașul de Jos prin Pasajul Aurarilor, am ales prima variantă.
Catedrala Evanghelică din Sibiu este pe locul trei ca mărime din România, după Biserica Neagră din Brașov și Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia. Este în frumosul stil gotic, a fost ridicată în secolul XIV pe o fostă biserică din secolul XII și este dominată de turnul de aproximativ 74 m. Am dat o tură rapidă de biserică și ca o devoratoare de puncte de panoramă ce sunt, m-am îndreptat spre scările care duc în vârf. Urcarea este o adevărată provocare, dar răsplata este pe măsură.
Mi-am făcut damblaua, apoi ne întoarcem, coborâm prin Pasajul Aurarilor și ajungem la Pasajul Scărilor. E unul dintre cele mai pitorești locuri din Sibiu, de o frumusețe extraordinară.
Ajungem și la Catedrala Ortodoxă Mitropolitană.
În clădirea aceasta scorojită ,,a poposit în toiul evenimentelor din 1948 în drumul său spre Munții Apuseni, Avram Iancu”.
Trecem pe lângă Casa cu Cariatide, o casă care se deosebește de celelalte prin faptul că stâlpii de susținere sunt două cariatide.
Am rătăcit fără direcție pe străzi lăturalnice și am ajuns iar în Piața Mare, dar din partea opusă Turnului Sfatului. De data asta n-am mai evitat-o. Aici se găsesc două dintre cele mai importante și frumoase clădiri din oraș: Palatul Brukenthal, sediul actual al Muzeului Național Brukenthal, primul muzeu din România și clădirea Primăriei Municipiului Sibiu.
Următoarea oprire, Strada Cetății, cea mai frumoasă stradă din Sibiu. Este încă străjuită de cele 3 turnuri medievale: Turnul Archebuzierilor, Olarilor și Dulgherilor. Au fost construite din pitră și cărămidă și au făcut parte din cea de-a treia centură de fortificație a orașului. Dacă n-ar fi fost maşinile parcate de-a lungul străzii, ai crede că te poți întâlni cu vreun călăreț în armură strălucitoare.
Asta a fost prima zi, a doua zi de dimineață eram la Muzeul Satului din Dumbrava Sibiului. Nu-l ratați!
