2017 în imagini

Acum că suntem cu un picior în 2018 și câteva zile libere la dispoziție, mi-am pus pe hârtie locurile anului 2017 . Inițial nu am vrut să le trec și aici, nu au fost călătorii substanțiale, dar what the heck, sunt mai multe decât anul trecut și poate mai puține decât anul viitor (fingers crossed). 2017 s-a prezentat binișor, a fost anul în care am descoperit muntele și multe ieșiri au avut ca destinație câte un vârf sau două, am mai fost într-o țară străină, Turcia, și am vizitat locuri din România la care visez demult.

Să purcedem către retrospectiva anului 2017…

Februarie. Anul călător a început în luna februarie cu o vizită la Brașov cu gașca și la Biserica fortificată din Hărman.

Martie. Sărăcuț mărțișorul, abia ne-am urnit până la Focul Viu de la Lopătari, dezamăgire totală, și cât mi-a luat să-mi conving soțul, că doar sunt doar 2 în România și câteva în lume.

Aprilie. Din aprilie, anul începe să prindă viață. Cele câteva zile petrecute spre sud-vestul țării, pe Cheile Nerei și Cascada Bigăr, cu oprire la Castelul Corvinilor și Biserica Densuș, au fost perfecte pentru a ne scoate din amorțeală.

Mai. Am revăzut Cetatea Devei renovată și modernizată, așa cum îi stă bine unui monument istoric (nooot!). Apoi am plecat într-un info în Turcia, urmat de unul pe litoralul românesc.

Iunie. New entry  în ,,repertoriul meu”, o tură în Ciucaș să vedem rhododendroni și să cucerim cel mai înalt vârf din masiv, Vf. Ciucaș. Ne-a plăcut așa mult că am continuat cu altă tură pe Vf. Moldoveanu, apoi una locală, în Munții Vrancei. După ce ne-am coborât din munți, am făcut o oprire la Târgoviște, o surpriză plăcută.

Iulie. în această lună sărbătorim una dintre aniversările noastre, nunta de hârtie, și am zis să ne-o petrecem cum se cuvine, tot pe munte. De data asta în Bucegi, pe Vf. Omu, trecând iarăși pe lângă Babe și Sfinx. Au urmat câteva zile la mare, dacă tot eram în zonă, am vizitat pe îndelete Constanța și am dat o fugă pe Cheile Dobrogei.

August. Altă lună, altă aniversare, 9 ani de când suntem împreună și tot prin munți am sărbătorit-o, 2 zile la peste 2500 metri, Vânătoarea lui Buteanu, Vf. Lespezi și Vf. Cornul Călțunului.

Septembrie. Ultima ieșire pe munte de anul acesta, am plecat de acasă cu gânduri mari, dar știți cum e cu socoteala de acasă. Tura care trebuia să se termine cu Vf. Dara și Hârtopul Dare, de fapt, s-a încheiat în Fereastra Mare a Sâmbetei. 

Octombrie. Atunci nu știam, dar anul s-a încheiat în octombrie la fel de moale cum a început, doar cu ieșire locală pe Cheile Tișiței în care am prins ultimele crâmpeie de toamnă.

Rezoluții pentru 2018? Două, Malta și munți, restul le stabilim pe parcurs.

An bun să fie, și pentru mine, și pentru voi!