Istoria se repetă, cum este sfârșit de an, cum mă minunez cât de repede s-a scurs. Si dacă e sfârșit de an, e moment de retrospectivă. E mai mult ca un inventar scris, să le am aici și peste ani și ani să le recitesc. Așa mi-am dat seama că în 2016 nu am făcut, care o fi fost motivul? În plus, călătoria printre fotografii e întotdeauna prilej de bucurie.
N-am ajuns în multe locuri, dar m-am bucurat de fiecare în parte, indiferent că era un locușor din Romania sau de afară. Cineva spunea că dacă ajungi viu la sfârșitul anului, înseamnă că a fost un an bun, iar dacă mai faci și ceva din ce-ți place atunci chiar ești o persoană norocoasă.
Anul trecut aveam ca rezoluție Malta și ture pe munte, cerințe modeste, dar pe care mi le-am îndeplinit, ba chiar mi le-am și depășit. Am mai trecut 2 țări pe listă și am fost de 5 ori pe munte.
Ianuarie. Ca în fiecare an, cu greu lăsăm căldura casei și plecăm, iar atunci când se întâmplă nu ne îndepărtăm prea mult. Anul acesta am fost la Mausoleul Mărăști, aflat la circa 60 km de Focșani.
Februarie. Am plecat în căutarea iernii, iar ca destinație am ales Băile Tușnad. Am urcat până la Turnul Apor și am ajuns și la lacul Sf. Ana. Spre sfârșitul lunii am ajuns la Muzeul Satului din București.
Martie a fost lipsit de călătorii, mergem mai departe.
Aprilie. Venirea primăverii aduce cu sine una dintre cele mai frumoase evenimente, ieșirea ghioceilor și a brândușelor. Pe la jumătatea lunii am ajuns în Piatra Craiului, spre Cabana Curmătura prin Prăpăstiile Zărneștilor în căutarea gingașelor flori.
Mai. Chiar în prima zi din lună am vrut să facem o tură în Munții Vrancei către Zboina Neagră cu plecare din Soveja. Dar am găsit târziu intrarea în traseu, așa că am rămas doar cu Mausoleul și relaxare în Poiana Punga. Dar sfârșitul lunii a fost interesant, 7 zile pline în Malta. Ne-am plimbat pe străzile înguste ale orașelor medievale, am făcut plajă pe nisipul roșiatic, ne-am scăldat în apele reci de mai ale Mediteranei, dar în culori ireale, a week to remember.
Iunie. Alt eveniment se petrece pe munte în perioada mai-iunie, înflorește rhododendronul sau smârdarul sau bujorul de munte, iar pantele însorite se colorează în roz. Anul trecut am fost în Ciucaș, anul acesta am ales Vf. Bucșa. N-am mai ajuns la el, niște tunete și fulgere ne-au scurtat considerabil tura. Bine măcar că am avut câteva minute de tihnă printre tufele colorate.
Iulie. Aniversarea nunții noastre este în iulie, și asemeni anului trecut, am decis s-o sărbătorim tot pe munte. Destinația, Vf. Parâng (2509 m) cu trecere pe Transalpina, noapte de cazare la Rânca și oprire în Horezu pentru a admira faimoasa ceramică.
August. Vara aceasta la munte vremea nu a fost prea prietenoasă, și cum s-a anunțat o zi frumoasă, cum am plecat și noi. Am ales Vf. Negoiu (2535 m) cu plecare de la Bâlea Lac. A fost tura în care am văzut prima capră neagră, ce încântare!
Septembrie. Am făcut o ieșire de o zi la Focul Viu de la Andreiașu, iar spre sfârșitul lunii 3 zile la Paris. Nu l-aș fi trecut pe lista de dorințe, dar tare mi-a mai plăcut. Străzile, clădirile, plimbarea pe Sena, Turnul Eiffel din toate direcțiile și o cerere în căsătorie (nu a mea, a mea a fost la alt turn) au transformat cele 3 zile în ceva memorabil.
Octombrie. Planul de a merge la poalele Pietrei Craiului pentru a surprinde culorile toamnei ne-au fost date peste cap, a trebuit să ne reorientăm. N-am mai plecat nicăieri, ce, în Vrancea toamna nu este frumoasă? Ba da! Am găsit-o în Aria Protejată Bozu și pe dealurile comunei Paltin.
Noiembrie. Chiar în ultimul weekend cu timp frumos am fost în Piatra Craiului pentru a ajunge la Cerdacul Stanciului și Marele Grohotiș. Am avut parte de o vreme superbă, senin și călduț, și peisaje minunate.
Și aici se încheie 2018. Anul următor să fie mai călător, mai fericit, mai după dorințele noastre. Aș îndrăzni să visez la Iordania sau Egipt, iarăși munte, dar vedem noi pe unde ne vor plimba pașii.
Tu pe unde ai fost în 2018 și unde ai vrea să ajungi în 2019?
La mulți ani și gânduri bune!
Peace and love! 🙂
