Dacă e sfârșit de an, e moment de retrospectivă. Chiar dacă a fost tot an pandemic, a fost unul bun. Am fost în multe locuri noi, atât în țară, cât și în afara granițelor, am descoperit Vrancea cu zone mai puțin sau deloc știute de publicul larg. Am strâns o mulțime de amintiri frumoase și sunt foarte fericită și recunoscătoare că am reușit să vedem atâtea locuri frumoase.
Ianuarie. Am început luna cu un tur al bisericilor de lemn din Vrancea: Movilița, Câmpuri, Mănăstioara, Străoane, Răcoasa, dar și la Mănăstirea Vizantea, monument istoric din Vizantea-Livezi.
În apropiere de ziua mea, pe la jumătatea lunii, am plecat pentru două zile către zona Poarta Carpaților unde am ne-am bucurat de o ninsoare ca în povești la Cheile Grădiștei, apoi pe Valea Bângăleasa. A doua zi am mai făcut un traseu ecoturistic din zonă, T8 – pe culmea Bisericuței.
Februarie. Au fost mai mult ieșiri pe teritoriul Vrancei: Măgura Odobești cu fenomenul freezing rain, Mănăstirea Valea Neagră, barajul de la Ciușlea pentru ceva birdwatching, Cheile Tișiței la -13 grade unde am putut vedea și o capră neagră.
De Dragobete am plecat din nou către Poarta Carpaților unde am făcut două trasee ecoturistice: T2 – Haihui prin Fundata, T1 – Hoinăreală prin Șirnea.
Martie. A fost o lună liniștită din punct de vedere al călătoriilor, doar o ieșire la Schitul Buluc, Vrancea.
Aprilie. Chiar în prima zi am plecat la Mestecănișul de la Reci să vedem laleaua pestriță, dar fără succes. A doua zi am petrecut-o în Vama Buzăului unde am vizitat Rezervația Valea Zimbrilor și Cascada Urlătoarea.
Tot pentru descoperirea bisericilor din lemn monument istoric am ajuns la Odobasca.
Mai. Am petrecut Paștele la țară unde primăvara era în toi și am făcut câte o tură pe dealurile din Paltin și Prahuda. Am găsit peisaje autentice de primăvară cu gospodari și flori de păpădie.
Pe la jumătatea lunii am fost să vizităm Fântânile cu ciutură și cumpănă de la Păunești, iar altă zi am petrecut-o pe teritoriul Buzăului la Dealul cu lilieci de la Cernătești și pe Platoul Meledic.
Iunie. În prima săptămână din lună am descoperit unul dintre cătunele Vrancei, Ursoaia, un loc cu adevărat pitoresc. În altă zi am plecat către Bacău cu intenția de a ajunge la Cascada Buciaș, dar pe drum ne-a prins o ploaie torențială și am reușit să vedem doar Mănăstirea Cașin. Ansamblul cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1655–1657), ruinele casei domnești a lui Gheorghe Ștefan (secolul al XVII-lea), ruinele școlii domnești (secolul al XIX-lea), ruinele chiliilor și turnului-clopotniță (1657) și zidul de incintă (1657, refăcut în 1820–1830).
Spre sfârșitul lunii am plecat 4 zile în Bulgaria, la Nisipurile de Aur, cu gândul la mare și plajă, dar până am ajuns la hotel am făcut câteva opriri: Cap Kaliakra, Castelul Reginei Maria din Balcic și la cel mai mov lan de lavandă. Am mai vizitat Mănăstirea Aladja din Nisipurile de Aur, una dintre cele 120 de mănăstiri săpate în piatră, și orașul Nessebar, unul dintre cele mai vechi orașe din Europa, construit pe ruinele unei așezări trace.
Pe plan local, am mai ajuns încă o dată la Cascada Putnei, de data aceasta pentru a o vedea cu un debit imens datorat ploilor din ultimile zile, și la Vintileasca.
Iulie. Am început un semimaraton al cascadelor din Vrancea și am ajuns la Cascada din Horn, Păstaia, Fundul Boului și Văcăria. Cu această ocazie am văzut din nou capre negre în zona noastră și am încercat pentru prima dată coborârea în rapel.
Am fost și la Soveja să facem un traseu cicloturistic, dar am ajuns prea târziu. Așa că am recalculat itinerariul: am stat la soare în Poiana Punga, am revăzut la Mausoleul din Soveja, am vizitat Schitul Soveja, Casa lui Moș Ion Roată, Mausoleul de la Mărăști, Biserica Mărăști.
Am încheiat luna cu un traseu către Cascada Mișina, nefiind unul marcat, nu am găsit-o. Un pic dezamăgiți, oricum, o zi petrecută în natură nu este una pierdută.
August. Am petrecut 3 zile pe tărâmuri gorjene mulțumită concursului organizat de Revista Vacanțe la țară cu ocazia Zilei Universale a Iei în urma căruia am câștigat 2 nopți de cazare la Pensiunea Casa Cârțianu din Cârțiu, Gorj.
Septembrie. Am plecat peste granițe pentru a doua oară anul acesta, în Tunisia, vacanță reprogramată de două ori. Am fost cazați la un resort de 5 stele în apropiere de Port El Kantaoui, Sousse, dar știam de la început că nu aveam să stăm doar la hotel, nu suntem noi așa. Cred că nici nu ar fi fost completă vacanța noastră fără excursiile opționale. Prima excursie opțională făcută în Tunisia a fost cea în Sahara, de două zile – Amfiteatrul El Jem, casele troglodiților, plimbare cu ATV- ul în deșert, cel mai mare lac sărat din Tunisia, Chott El Djerid, oaza montană Chebika, jeep safari. A doua excursie a fost Cartagina – Sidi Bou Said – Tunis și am încheiat cu jumătate de zi pe Vasul Piraților.
În ultima zi din lună am făcut tradiționala plimbare de toamnă pe dealurile copilăriei.
Octombrie. Voiam să mă bucur de momentul maxim de colorare al pădurilor și am ales o nouă destinație, județul Harghita. Am început cu un pic de adrenalină la bobul pe șine de la Ski Gyimeș, apoi am mângâiat ciute și căpriori în parcul de animale din satul Sub Cetate, am continuat cu Lacul Zetea, Cascada Vârșag și punctul culminat al excursiei, Cheile Vârghișului.
Restul lunii am petrecut-o prin Vrancea: Vintileasca, Cascada Monteoru, Ursoaia, Reghiu și Muzeul Satului Vrâncean.
Noiembrie. Am petrecut două zile de toamnă târzie cu soare și căldură la țară, cu plimbări pe Dealul Paltinului și la Masa Băra, alt cătun interesant din Vrancea.
Apoi am petrecut 2 zile în zona Lacului Roșu unde am făcut traseul prin Cheile Bicăjelului cu cele două puncte de interes: podul suspendat și cabina panoramică, și traseul circular în jurul Lacului Roșu.
Decembrie. Este luna cu mulți sărbătoriți și sărbători, iar timpul nostru liber l-am petrecut în familie.
Retrospectivele anilor trecuți le găsiți aici: 2020, 2019, 2018, 2017, 2015.
La mulți ani și gânduri bune, călători în patru zări!
