Când spun Dobrogea, gândul meu nu se duce niciodată spre litoral, ci către Delta Dunării, Munții Măcin și bujori sălbatici. Îmi doream foarte mult să mă plimb cu barca pe canale și să admir fauna din Delta Dunării, iar 2020 mi-a îndeplinit dorința. Am mai adăugat câteva puncte de interes la vizita noastră și au ieșit 3 zile, perioada 21-23 septembrie.
Nu era pentru prima dată când ajungeam în Dobrogea, am fost în perioada înfloririi ghioceilor, apoi când au înflorit bujorii și am făcut și traseul spre Vf. Țuțuiatu și când am vizitat Cheile Dobrogei. Ne-am cazat la o pensiune în Mahmudia pentru a avea acces mai rapid către ceea ce aveam în plan să facem.
Ziua 1
De dimineață am plecat din Focșani pentru că la ora 11 aveam rezervată plimbarea cu barca. Am dat câteva telefoane cu câteva zile înainte și nu mă așteptam să fie așa greu să găsesc pe cineva. Unele curse erau deja pline, altele nu aveau deloc rezervări și nu întruneau numărul minim de persoane per ambarcațiune. Nici nu voiam să mă risc și să găsesc la fața locului. Am mers în timpul săptămânii, iar asta a complicat un pic lucrurile, dar am găsit totuși pe cineva.
Îmbarcarea a fost din Tulcea, Port Aval, și a durat aproximativ 4 ore. Am ales excursia cu plimbare pe canale și oprire în Mila 23 pentru că voiam să văd cum este un sat pescăresc. Am fost 4 persoane în barcă și am plătit 150 lei de persoană.
Important de știut: accesul turiștilor în Rezervația Biosferei Delta Dunării se face pe baza unui permis de acces și acesta costă 5 lei de adult. Noi l-am plătit când eram deja în barcă trimițând sms la numărul 7494 cu numele noastre. Mai multe detalii despre permisele și taxele din Delta Dunării găsiți AICI.
Excursia a început liniștit intrând pe mai multe canale. Ce-i drept, credeam că pe canale vom vedea mai multe păsări, doar câteva rațe, stârci, egrete și cormorani am întâlnit.
La un moment dat am intrat pe un lac mai mic unde am admirat nuferi galbeni și câțiva albi. Aici a avut loc și o întâmplare tristă. Lângă un nufăr alb, cred că era cel din imaginea de mai jos, șoferul bărcii a apropiat ambarcațiunea pentru a a-l vedea mai bine, atunci celălalt bărbat s-a întins și l-a rupt. Nu-mi venea să cred când l-am văzut cu nufărul în mână. Și șoferul s-a enervat și l-a certat foarte tare, dar faptul era împlinit. Așa că vă rog, nu rupeți florile. Faptul că există astfel de persoane mă neliniștește groaznic.
După această întâmplare am ajuns la punctul culminant al excursiei, Lacul Furtuna, unde am găsit nenumărate specii de păsări: pelicani, pescăruși, lebede, stârci cenușii, egrete, cormorani și în număr foarte mare. Nici nu știam unde să mă uit întâi, păsări din toate părțile.
Aici am zăbovit cel mai mult, apoi am plecat către satul Mila 23. Am avut o oră la dispoziție. Ne-am plimbat prin sat, am constatat că nu e atât de pitoresc pe cât mă așteptam și ne-am întors la barcă. În mai puțin de o oră am ajuns înapoi în portul din Tulcea.
Ziua 2
A doua zi a fost dedicată turismului istoric. Prima oprire a fost la Cetatea Enisala, am avut 50 km de parcurs din Mahmudia. Aceasta se află la circa 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină peste lacurile Razim și Babadag. Este vizibilă cu mult înainte și este o emblemă a regiunii.
Accesul este ușor, se poate ajunge cu mașina foarte aproape de intrarea în cetate. Este amenajată și o parcare cu destule locuri. Un pic mai sus este casa de bilete.
Cetatea a fost construită în secolul XIV cu scop militar și de supraveghere a traficului naval. Dar s-au găsit urme de locuire în zonă încă din prima parte a Epocii de Fier. Zidurile de incintă s-au păstrat destul de bine, au înălțimi între 5 și 10 m, grosimi între 1,5 m și 1,85 m, iar la exterior prezintă 8 turnuri de apărare. Este singura cetate medievală din zonă care a rămas în picioare până în zilele noastre. În interiorul zidurilor nu este nimic de vizitat, poți cuprinde totul cu o singură privire. Dar de sus se văd alte fețe ale Dobrogei: câmpurile aride (am fost la sfârșit de septembrie), lacurile și canalele care fac legătura între ele, pâlcuri de copaci.
Taxa de vizitare: 8 lei/adult.
Următoarea oprire pe ordinea de zi a fost la Capul Doloșman și Cetatea Argamum. Capul Doloșman este o faleză stâncoasă și abruptă, constituită din roci cretacice și se întinde pe o lungime de circa 3 km. Este declarată arie protejată, rezervație de tip faunistic și floristic de interes național deoarece asigură condiții de cuibărire și hrană pentru diferite specii de păsări, dar și pentru reptile.
Deasupra falezei se află o veche cetate, Argamum, care datează din secolul VI î.Hr. Ruinele sunt puțin vizibile, majoritatea vestigiilor sunt acoperite de pământ și așteaptă să fie scoase la lumină. Până acum au fost identificate câteva elemente arhitectonice: zidul de apărare, bazilici paleocreștine, sistemul de apărare și câteva străduțe.
Ne-am întors la pensiune și am încheiat ziua cu soare, la piscină.
Ziua 3
După micul dejun am făcut check out-ul imediat că aveam planuri mari. Nu puteam să plecăm din Dobrogea fără a face un traseu pe cei mai bătrâni munți din România. De data aceasta am ales să facem Culmea Pricopanului.
Traseul începe din localitatea Măcin, de lângă Mănăstirea Izvorul Tămăduirii, are o lungime de 8 km și este marcat cu bandă albastră. Culmea este cu adevărat impresionantă, interesante formaţiuni granitice, stânci semeţe şi panorame vaste de jur împrejur. Deși depășesc cu puțin altitudinea de 300 m, urcușurile sunt destul de solicitante. Cei 8 km ai traseului i-am făcut în 4 ore. Ne-am bucurat nu doar de o vreme superbă și peisaje extraordinare, dar și de câteva vietăți ale zonei: numeroase șopârle, o călugăriță (la insectă mă refer :D) și o țestoasă dobrogeană.
Dobrogea ne-a impresionat încă o dată, ne-a arătat cât este de diversificată și câte fețe poate avea. Aici se află și cei mai bătrâni munți din țară – Munții Măcin, dar și cel mai tânăr pământ românesc – Delta Dunării.
