Eram cazați în Fundata, iar înainte de a ne întoarce la casele noastre am decis să facem o vizită la Peștera Dâmbovicioara cu trecere prin Cheile Dâmbovicioarei. În jur de 20 km mai aveam de parcurs cu mașina. Urma să completăm traseul prin Culoarul Rucăr-Bran, pe care l-am întrerupt în Fundata.
La scurt timp după ce am părăsit șoseaua principală ne-a oprit un domn căruia a trebuit sa-i plătim câte 3 lei/persoană pentru accesul în chei. Iar de aici încep și peisajele spectaculoase, cu pereți înalți și abrupți.
Cheile Dâmbovicioarei s-au format prin acțiunea apelor râului Dâmbovicioara care de-a lungul timpului au săpat în rocile calcaroase. Astfel, s-a creat un relief spectaculos de suprafață reprezentat prin stânci ascuțite, pereți abrupți care pe alocuri dau impresia că stau să cadă, iar în subteran s-au format numeroase peșteri de diferite dimensiuni.
Ele au o lungime de câțiva kilometri și sunt străbătute de un drum asfaltat, dar puțin cam îngust. Le-am parcurs cu mașina, dar am oprit de mai multe ori să facem fotografii și să admiram mai bine peisajul. Apa râului care curge domol însoțește drumul, când pe dreapta, când pe stânga. Mă și imaginam într-o zi toridă de vară răcorindu-mă în apele limpezi. Este un loc perfect de picnic deoarece malurile sunt joase, aproape la același nivel cu apa. O rafală rece de vânt m-a trezit rapid din visare.
Aveam impresia că le-am parcurs când am fost la Cerdacul Stanciului, dar le-am confundat. Atunci am mers pe lângă râul Dâmbovița.
După câțiva kilometri și multe opriri am ajuns la Peștera Dâmbovicioara, situate pe partea dreaptă a sensului de mers.
Am urcat treptele de beton care facilitează accesul, am plătit taxa de 15 lei/persoană și am pătruns în peșteră prin ușa de lemn. În peșteră era mai cald decât afară, speram asta, în jur de 10-12 grade, față de cele 2 de afară.
Imediat în stânga se formase câteva stalagmite de gheață destul de înăltuțe. Presupun că sunt temporare, aici am văzut pentru prima dată, dar e și prima dată când vizitez o peșteră iarna.
Se vizitează fără ghid, iar traseul este delimitat printr-o pasarelă din fier. Peștera are o galerie unică și o lungime de circa 550 m, dar vizitabili doar vreo 200 m după care se îngustează foarte mult. În general, înălțimea este între 3 și 5 m, în câteva pasaje a trebuit să ne aplecăm puțin.
Deși mică în comparație cu alte peșteri din România, este cea mai lungă din zonă. Rocile specifice zonei nu permit dezvoltarea unor peșteri de mari dimensiuni.
Într-o galerie în care publicul nu are acces s-au găsit oase fosilizate de urs de peșteră și sunt expuse în galeria principală.
Vizita a fost scurtă, maxim 15 minute. Cred că e cea mai puțin interesantă peșteră dintre cele vizitate până acum, totuși nu-mi pare rău, am văzut stalagmite de gheață pentru prima dată.
In spectaculoasele Chei ale Dambovicioarei s-au filmat cateva secvente din filmul „Colierul de turcoaze” (cu Margelatu’, of course).
Interesant, nu am știut. 🙂