Befana este un personaj mitic cu aspect de bătrână, urâtă şi cocoşată, cu nasul coroiat, barba proeminentă, îmbrăcată în haine rupte pline de funingine deoarece intră în case prin horn. Dar are un scop nobil, aduce daruri copiilor care au fost cuminți tot timpul anului. Deci, un fel de Moş Nicolae cu apucături de Moş Crăciun. Diferența e că ea vine într-un mod mai original, călare pe mătură şi lasă dulciurile în ciorapii puşi de copii la fereastră sau lângă sobă/şemineu. Aşadar, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie, în timp ce toată lumea doarme, ea vine şi aduce cadouri copiilor cuminți şi bucăți de cărbune copiilor obraznici.
Ciorap din colecţia personală, cândva am fost şi eu cuminte. 🙂
Legenda Befanei are origini păgâne de prin secolul X-VI î.H., dar cum biserica încerca să stârpescă aceste apucături, au loc diferite personificări şi astfel se ajunge la o versiune creştinizată. Totul începe într-o seară de 5 ianuarie când cei 3 magi de la Răsărit, dirijați către locul naşterii lui Iisus Hristos pentru a-i aduce daruri, ciocănesc la uşa unei bătrâne pentru a cere informații despre drumul spre Betleem. Ea le explică şi magii îi cer să-i însoțească, dar ea refuză pe motiv că are multe treburi de făcut. După ceva timp ea regretă că nu i-a însoțit pe magi, pregăteşte un săculeț cu dulciuri făcute de ea şi pleacă în căutarea lor. Nu-i găseşte şi a început să împartă dulciuri tuturor copiilor întâlniți, în speranța că unul dintre ei este Iisus. Şi iată-ne în 2015 bucurându-ne fără încetare de acest obicei. L-am împrumutat şi eu, orice pretext e bun când vine vorba de cadouri. 🙂
In sfarsit o vad si eu pe faimoasa Befana :)) Nepotelul meu din Italia nu prea o asteapta cu drag, e mai mult speriat cand aude de ea 😛
Ce-i drept, e cam urâtă, dar dacă aduce cadouri poți trece peste asta. :))