De curând soțul meu a câștigat la un concurs 3 nopți de cazare, iar una dintre ele a fost la Casa lu’ Piștău din Breb, Maramureș. Dar cum drumul Maramureșului e lung, am hotărât să stăm 2 nopți. La câteva zile ne-a venit minunata idee să ne prelungim șederea cu încă o noapte, dar din păcate nu am mai găsit disponibilitate aici și am căutat altă casă, tot în Breb.
Nu era prima noastră vizită în Maramureș, am mai fost în urmă cu câțiva ani, pe timp de vară. Atunci am reușit să vizităm cele mai importante atracții ale zonei: Bârsana, plimbarea cu mocănița, Cascada Cailor, Cimitirul vesel de la Săpânța, Biserica Săpânța Peri. Acum voiam mai mult să ne relaxam și să ne bucurăm de experiențele autentice ale unei vacanțe la sat.
- Biserica din lemn Ieud Deal
Până am ajuns la cazare, ne-am oprit să vedem Biserica de lemn din Ieud Deal, înscrisă în Patrimoniul UNESCO din anul 1999, împreună cu încă 7 biserici din zonă. Era închisă când am ajuns, am găsit un număr de telefon la care să sunăm, dar nu am făcut-o.
Biserica este situată pe un pinten stâncos și este înconjurată de morminte. Data construirii este discutabilă, locuitorii satului susțin că a fost construită în anul 1364, însă cercetătorii au ajuns la concluzia că aceasta a fost ridicată la începutul secolului XVII. Arhitectural, reprezintă un exemplu tipic maramureșean cu acoperiș în două ape, fundație de piatra joasă, bârne de lemn.
- Cazarea într-o casă tradițională
În Casa lu’ Piștău s-au păstrat multe elemente vechi, dar având confortul și facilitățile actuale. Are 3 camere cu paturi matrimoniale, 1 bucătărie, 1 baie și spațiu de joacă pentru copii situat la etaj.
Verifică tarife și disponibilitate aici
Pentru a treia noapte a trebuit să ne mutam la Căsuța din Grădină. Este o construcție nouă, păstrând arhitectura caselor maramureșene tradiționale: fundație de piatră, acoperiș șindrilit, prispă în fața casei și pe o latură. Așa cum îi spune și numele, se află într-o grădină, înconjurată de căpițe de fân. Și aici am avut tot 3 camere, dar 3 băi și 1 bucătărie.
Verifică tarife și disponibilitate aici
- Ședință foto în costum popular
În prima zi, chiar dacă eram obosiți de pe lungul drum și plecați de la ora 3 dimineața, am făcut o ședință foto îmbrăcați în costum popular maramureșean. Am vorbit cu proprietarii, iar ei ne-au îndrumat către o vecină care ne-a îmbrăcat din cap până în picioare. Sau mai bine zis, până la glezne ca nu am avut și încălțăminte.
- Plimbare pe ulițele Brebului
Satul este unul dintre cele mai autentice din Maramureș. Am descoperit pe ulițele lui numeroase căsuțe tradiționale renovate și gata să primească oaspeți. Am admirat casele localnicilor și monumentalele porți sculptate care mai de care mai bogate în motive tradiționale și ornamente, adevărate opere de artă. Acestea arată și acum statutul social al proprietarului.
Fiind situat la poalele Crestei Cocoșului din Munții Gutâi, din multe locuri din sat se poate vedea interesanta formă de relief.
Am observat un obicei interesant plimbându-mă pe ulițele satului, copacul cu oale. Este un obicei specific Maramureșului, iar însemnătatea lui este foarte interesantă. Inițial a avut rol practic, pentru uscarea oalelor în mod natural. Însă, în timp, acesta a căpătat altă semnificație. În acest fel se anunța că în gospodărie se află o fată gata de măritat, iar dacă era prima, atunci oala din vârf trebuia să fie roșie. În plus, cu cât familia era mai înstărită, cu atât numărul oalelor din copac era mai mare. Probabil, acum este pur decorativ, de dragul tradiției, tinerii din zilele noastre se întâlnesc prin alte mijloace.
- Sporturi de iarnă pe pârtiile din Cavnic
Situat la doar 15 km de Breb, în Cavnic se găsesc pârtii de ski pentru toți, indiferent de experientă. Dar noi nu suntem împătimiți ai acestui sport și ne-am îndreptat către altă activitate: tubingul. E adevarăt că traseele erau destul de scurte și nu foarte înclinate, dar ne-am distrat pe cinste.
- Traseu către Creasta Cocoșului
Creasta Cocoșului este o arie naturală protejată având altitudinea maximă de 1423 m. Unul dintre traseele către piscul care străjuiește Brebul pornește chiar de aici. Am văzut marcajul, cruce roșie, chiar pe strada cu casa în care eram cazați, iar într-o după amiază am decis să facem o scurtă drumeție. Știam de la început că nu-l vom finaliza. Am parcurs aproape 3 km din cei 8.5 și apoi ne-am întors.
- Plimbare cu sania sau căruța trasă de cai
Nu suntem noi persoane care n-au mai făcut aceasta activitate, dar am făcut-o pentru aducere aminte. Am vorbit cu gazdele noastre și imediat ne-au făcut rost de o căruță cu 2 cai vânjoși. Am mers cu căruța deoarece pe străzile principale era foarte puțină zăpadă, iar sania nu ne-ar fi fost utilă.
Plimbarea a durat în jur de o oră și am parcurs câteva ulițe din sat cu trecere pe la biserica veche de lemn, ,,căsâli lu’ prințu”, așa cum ni le-a prezentat căruțașul, Casa din vale și înapoi la căsuța noastră.
- Horinca
Primirea oaspeților cu horincă este un ritual în Maramureș, ca semn de cinstire. Așa am fost și noi întâmpinați, la ambele case, cu această licoare pe masă. Și am degusta-o de când am ajuns, chiar dacă era 10 dimineața, trebuie să fie ora 17 pe undeva în lumea asta. Am învățat chiar să o bem ca un moroșan, până la fund, altfel aduce ghinion gazdei, iar noi nu voiam să-i condamnăm la o viață de neplăceri.
Parcă am simțit mai mult Maramureșul acum, oamenii calzi și ospitalieri, cu stilul de viață molcom așa cum le este și graiul. Și m-am și odihnit, am prins și o după amiază de ninsoare liniștită cu fulgi mari cum n-am mai văzut vreodată. M-am plimbat prin grădina cu căpițe cu Bella, ciobănescul blând și jucăuș de numai 8 luni, și apoi am stat în leagăn să mă bucur de spectacolul fulgilor.
