Bucovina are de toate: istorie, cultura, legende si peisaje naturale. Regiunea este cunoscută pentru mănăstirile pictate, deci trebuie adăugate câteva în itinerariu. Să nu uităm de traseele care străbat munții, dealurile cu ale lor fânețe, priveliștile satelor răsfirate pe dealuri și casele tradiționale cu porți de lemn.
Am vizitat-o și noi în câteva rânduri și iată ce am descoperit.
- Locuri naturale și trasee montane
Vf. Giumalău
Reprezintă cel mai înalt pisc al masivului Giumalău având altitudinea de 1858 m. Traseul pornește de pe Transrarău, din zona Șaua Fundu Colbului și este marcat cu bandă roșie. Până pe vârf se fac aproximativ 2 ore și 30 minute.
Noi l-am parcurs iarna și am avut parte de peisaje autentice cu brazi acoperiți de chiciură și zăpadă. Nu am reușit să finalizam traseul, am ajuns până în creastă unde era ceață și bătea foarte tare vântul și am decis să ne întoarcem.
Traseu tip circuit Pietrele Doamnei
Traseul este marcat cu cruce albastră și începe din fața hotelului Alpin Rarău. Durata totală a circuitului este de circa 2 ore, în funcție de condiția fiecăruia. Traseul e ușor, scurt și are priveliști superbe: colțul cel mai înalt al Pietrelor Doamnei pe care ajung doar alpiniștii, hotelul, releurile din apropiere de Vf. Rarău, toate înconjurate de păduri întinse.
Cheile Moara Dracului
Acestea se găsesc la poalele Rarăului și fac parte din rezervația naturală cu același nume. Cheile sunt scurte, 60-70 m, dar sunt frumos amenajate și chiar interesante. Un panou ne informează că ,,povestea lor este impresionantă datorită morfologiei masivului Rarău din care fac parte. Sunt martori importanti ai trecutului geologic, când în prima perioadă din era mezozoică – triasic (în urmă cu 251 milioane de ani), întreg masivul suferea diferite procese morfologice (exondări) – ridicări deasupra mării, sinclinalul suspendat – inversiune morfologică tipică). Amprenta mării de odinioară a lăsat și ea urme prin fauna fosilelor din triasic, ce se pot observa, pe alocuri, în pereții cheilor sau a blocurilor de piatră dislocate.”
Lacul Iezerul Sadovei
Este situat în Obcina Feredeului și aparține de comuna Sadova, stațiune turistică de interes local. Este alimentat de pârâul Iezer și pârâul Obcina Feredeului, iar din el se formează pârâul Iezer. Este un loc perfect pentru relaxare, pe malul lacului, pe potecile din jurul lui sau în foișoarele amplasate în mai multe locuri.
Noi am ajuns iarna, iar lacul era complet înghețat fiind un bun moment de pescuit la copcă.
Tinovul Mare din Poiana Stampei
Se află în Depresiunea Dornelor și este cea mai mare rezervație naturală de turbă din România, cu o suprafață de circa 690 ha și o zonă umedă de importanță internațională.
Noi am intrat în traseu din drumul principal, nu cum ne-a indicat GPS-ul că nu am fost atenți. Este un magazin pe partea opusă intrării pe cărarea ce duce la intrarea în tinov, de asemenea este și un indicator. Am mers câteva sute de metri, am traversat și un pârâu până să ajungem la podețul din lemn pe care îl știam din postările de pe internet.
Podețul are o lungime de aproximativ 1 km și este în stare perfectă. De-a lungul lui, din loc în loc, sunt montate panouri informative interactive. Am aflat cum se formează tinoavele, importanța lor, animalele și plantele care se găsesc în acest ecosistem.
Tinovul Mic din Șaru Dornei
Șaru Dornei se află la aproximativ 10 km de Vatra Dornei, iar intrarea pe poteca tematică se află la 800 m de drumul principal. Nu este parcare amenajată, dar se poate parca pe marginea drumului. Poteca tematică se numește ,,Lumea tinovului sub lupă”, are o lungime de circa 800 m și se poate parcurge în maxim 30 minute, în funcție de opririle pe care le faci. Dar nu trebuie să te grăbești, mergi domol și simte atmosfera înconjurătoare.
Podețul de lemn nu se află în cea mai bună stare, dar cu atenție se poate parcurge fără probleme. De-a lungul lui se găsesc panouri informative pentru a afla cât mai multe despre mica lume din acest ecosistem și bănci.
- Locuri de relaxare și agrement
Panorama Bucovinei
Se găsește în Sadova, iar locul este o proprietate privată și se poate vizita contra cost, 25 lei de persoană. Drumul de acces este îngust, este recomandat ca înainte să urcați să sunați la unul dintre numerele de telefon afișate la intrare. Cineva de sus va opri posibilele mașini care ar putea coborî în timp ce voi urcați.
Cred că atracția principală este leagănul, dar la fel de interesantă este și platforma din copac sau balansoarele din lemn cu priveliști către patru zări.
Mocănița Huțulca
Huțulca, mocănița Bucovinei, capătă din ce în ce mai multă atenție din partea turiștilor. Poate nu este ea la fel de cunoscută ca cea din Maramureș, dar vine sigur din urmă. Pe cei 12 km de traseu, aceasta de plimbă molcom printre casele sătenilor și-ți arată pitoreștile peisaje ale Bucovinei. În jur de 3 ore durează plimbarea, inclusă pauza de jumătate de oră de la capătul traseului unde poți savura cele mai delicioase mâncăruri tradiționale: bulz cu brânză și cârnati, sarmale, cartofi copți, poale în brâu, plăcintă cu fructe, vin fiert, pe scurt, cele mai negre coșmaruri ale siluetei tale. :))
Iarna, mocănița are 2 curse: la 10:00 și la 14:00, cu excepția anumitor zile din apropierea sărbătorilor de iarnă, când mai este o cursă la ora 12:00. Pentru a nu avea surprize, trebuie urmărit programul de pe site-ul oficial.
Mega Tiroliana La Palma
Se află în Pasul Ciumârna, între Moldovița și Sucevița si a fost inaugurată în 2018, iar la acel moment era cea mai lungă tiroliană din România dintr-un singur segment, cu o lungime de circa 1 km.
Te poți da în 2 poziții, cea clasică și pe burtă sau poziția Superman. Cu cât ești mai greu, dar nu mai mult de 90 kg, cu atât prinzi mai multă viteză, avantajul kilogramelor acumulate de sărbători. :))
A fost o experiență plină de adrenalină și am promis că ne vom întoarce și la vară pentru a o repeta.
Mega Tiroliana Gura Humorului
Este o activitate plină de adrenalină care trebuie încercată dacă ajungeți în Bucovina. Cu lungimea de 2.2 km este cea mai lungă tiroliană dintr-un singur segment din România. Diferența de nivel este de 326 m și poate atinge viteza maximă de 150 km/oră. Greutatea maximă acceptată este de 110 km, iar cea minimă, 35 kg.
- Mănăstiri, muzee și cetăți
Mănăstirile pictate din Patrimoniul UNESCO
De mult voiam să văd mănăstirile pictate incluse în Patrimoniul UNESCO, sunt 8 la număr, una dintre ele (Voroneț) am văzut-o cu ceva ani în urmă, au mai rămas 7: Moldovița, Sucevița, Arbore, Humor, Biserica Sf. Ioan cel Nou din Suceava, Pătrăuți, Probota. Mie îmi plac bisericile vechi, iar acestea au fost pe gustul meu.
Prima pe listă a fost Moldovița, aceasta a fost construită în anul 1532, în timpul domniei lui Petru Rareș, iar arhitectura bisericii se încadrează în stilul autentic moldovenesc cu elemente bizantine și gotice. Apoi am plecat către Sucevița, a fost atestată pentru prima dată în anul 1582 și a fost construită de Irimia, Simion și Gheorghe Movilă. Ultima vizitată în prima zi a fost Arbore, construită în 1502 de către Luca Arbore, portar al Cetății Suceava în vremea lui Ștefan cel mare. A doua zi am început-o cu vizita la Mănăstirea Humor, a fost construită în anul 1530 de către logofătul Toader Bubuiog și fortificată în 1641 de către Vasile Lupu. Am continuat către Biserica din Pătrăuți, a fost ridicată în 1487 și despre care se crede că este cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare. Următoarea pe listă a fost Biserica Sf. Ioan cel Nou din Suceava, construcția ei a început în 1514 și finalizată în 1522, de către Bogdan al III-lea al Moldovei. Ultima oprire a fost la Probota, mănăstire ridicată în 1530 de către Petru Rareș.
Cetatea de scaun a Sucevei
Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de către Petru I Mușat, dar cele mai importante fortificații și modificări au fost realizate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare.
În prezent, încăperile cetății sunt folosite pentru expoziția permanentă care-i ilustrează istoria, dar și trecutul Moldovei, precum prezentarea armelor medievale din Moldova, a blazoanelor domnilor și boierilor moldoveni, tezaurul medieval.
Chiar dacă istoria nu s-a aflat printre materiile preferate, cel mai mult mi-a plăcut Sala voievozilor unde sunt expuse informații despre domnitorii Moldovei și blazonul reprezentativ.
Muzeul Satului Bucovinean din Suceava
În apropiere de Cetatea de Scaun se află acest muzeu în aer liber înființat în anii 70. Sunt expuse peste 30 de obiective și include case tradiționale din lemn, anexe gospodărești, ateliere meșteșugărești și construcții de interes public ca școala și biserica. Fiecare construcție este dotată cu mobilă și obiecte specifice perioadei și zonei din care face parte.
Ciocănești, comuna-muzeu a Sucevei
Ciocănești este acel sat cunoscut pentru casele sale cu motive tradiționale sculptate pe fațadă. Totul a început în 1950 și de atunci s-au adunat circa 600 de case cu această arhitectură deosebită. Ciocănești a fost declarată comună-muzeu printr-o decizie a Consiliului Local în decembrie 2004 datorită unicității sale. Și de atunci localnicii sunt obligați să păstreze arhitectura tradițională.
Potrivit legendei, numele ar veni de la ciocănarii de arme ai lui Ștefan cel Mare care au avut aici atelierele pentru făurirea armelor pentru ostași. Însă istoricii sunt de altă părere, satul își trage denumirea de la intemeietorul lui, Ion Ciocan.
Se poate vizita Muzeul etnografic unde am văzut care era stilul de viață a oamenilor locului; cum se îmbrăcau, cu ce se ocupau, obiecte din viața de zi cu zi, și Muzeul Ouălor Încondeiate. Aici e raiul ouălelor încondeiate, peste 1800 de exemplare de frumusețe pură în toate culorile, încondeiate, gravate, pictate, cu ceară, mărgeluțe sau hârtie. De la ouă de găină, la cele de rață sau gâscă până la cele de struț. Într-o sală sunt expuse ouălele care au fost premiate la Festivalul Național al Ouălor Încondeiate care se organizează în fiecare an înaintea sărbătorilor pascale.
Bonus!
Crescătoria de cerbi de la Dârmoxa aflată la circa 37 km de Vatra Dornei. Nu știu exact dacă este în Bucovina sau ușor în afara ei, dar merită menționată. Este un adevărat colț de relaxare, cu multe căbănuțe, dar ceea ce-i deosebește este crescătoria de cerbi și ciute. Nu se pot hrăni din palmă ca la Poiana Neamțului, însă e o adevărată plăcere să-i admiri. Mie îmi plac tare mult astfel de locuri.
Ne vom mai revedea, Bucovină dragă!
