Călătoriile lui 2022, în retrospectivă

It’s tiiiiime!

E moment de retrospectivă, de trecere în revistă a călătoriilor. Pot spune că e în top 3 momente preferate când vine vorba de călătorii: pe primul loc este călătoria propriu zisă, pe al doilea, organizarea unei călătorii și locul 3, rememorarea momentelor și fotografiilor.

A fost un an foarte bun, am păstrat trendul ca anul în curs să fie mai plin în călătorii decât precedentul și sper să-l menținem în continuare.

Ianuarie. Soțul meu câștigase la un concurs 3 nopți de cazare, în 3 locații diferite, iar una dintre ele a fost la Casa lu’ Piștău din Breb, Maramureș. Dar cum drumul Maramureșului e lung, am hotărât să stăm 4 zile. Nu era prima noastră vizită în Maramureș, am mai fost în urmă cu câțiva ani, pe timp de vară. Acum voiam mai mult să ne relaxam și să ne bucurăm de experiențele autentice ale unei vacanțe la sat. Ne-am plimbat cu sania trasă de cai, am făcut ședință foto în costum tradițional, am băut horincă, ne-am cazat în case tradiționale, ne-am plimbat pe ulițele satului și am practicat sporturi de iarnă pe pârtiile din Cavnic.

Februarie. În prima săptămână am plecat două zile la Viștișoara, la poalele Făgărașilor. Cu ocazia asta am vizitat Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche, Movilele de la Șona, Mănăstirea Brâncoveanu și ne-am bucurat de iarnă pe Valea Sâmbetei.

Spre sfârșitul lunii am ajuns pe Valea Milcovului, la Focul Viu de la Andreiașu și Mănăstirea Mera.

Martie. Am început luna cu o vizită la Fundata și cazarea într-o casă-muzeu, Casa Pelinica. De aici am plecat în plimbare prin sat și pe dealurile din apropiere, apoi am vizitat Peștera Dâmbovicioara.

Ultimele două zile din lună le-am petrecut la țară, cu plimbări pe dealul Paltinului și am ajuns și la cătunul Tepa.

Aprilie. Este luna brândușelor de primăvară, anul acesta nu am mai sărit peste acest eveniment. Primăvara, ele sunt preferatele mele. Nicio priveliște nu se poate compara cu cea cu brândușele în prim plan și în spate crestele înzăpezite ale munților. Am ales să mergem în Șaua Joaca din Piatra Craiului.

Am reușit să vedem Cascada Buciaș din Bacău, după ce am mai avut o tentativă de a ajunge anul trecut în iunie, când ne-a plouat torențial tot drumul. Cascada Buciaș este cea mai mare cădere naturală de apă din județul Bacău și se află în Rezervația Naturală Buciaș. Traseul până la cascadă este foarte pitoresc, cu un relief deosebit, abrupturi stâncoase, crește ascuțite, rupturi de pantă.

Pe plan local am ajuns la Biserica Cazaclii din Odobești, din nou plimbare pe dealul Paltinului unde am văzut pentru prima dată în real life cucul și am și reușit să-l fotografiez, și cătunul Răiuț.

Mai. Am adăugat în repertoriu un nou eveniment floristic, narcisele sălbatice. Le-am găsit la Șercaia. În itinerariu am adăugat o zonă absolut superbă, o surpriză plăcută, Valea Hârtibaciului. Face parte din destinația ecoturistică Colinele Transilvaniei, cea mai mare arie protejată din Transilvania, cu natură sălbatică și comunități care păstrează în continuare practicile agricole tradiționale. Are tot ce vrei: peisaje, cetăți, biserici fortificate, gastronomie. În plus, o mocăniță. Ruta se desfășoară între Hosman și Cornățel, are o lungime de circa 7 km pe sens, iar plimbarea durează circa 90 minute.

În Vrancea am ajuns din nou la Barajul Ciușlea să vedem lebedele, ne-am plimbat, poate, prin cel mai frumos sat din județ, Păulești, Casa Babei Vrâncioaia, Râpa Roșie, o arie protejată de tip geomorfologic. Șiroirea apei a creat un peisaj interesant, cu pante abrupte și canioane. Se află pe teritoriul administrativ al comunei Tulnici.

Iunie. Alt eveniment se petrece pe munte în perioada mai-iunie, înflorește rhododendronul sau smârdarul sau bujorul de munte, iar pantele însorite se colorează în roz. Am ales un traseu tip circuit către Vf. Omu: Telecabina Peștera – Valea Obârșia Ialomiței – Cascada Obârșia Ialomiței – Cabana Omu (2507 m) – Vf. Bucura Dumbravă (2503 m)- Culmea Doamnele – Telecabina Peștera. Absolut superb, pot spune că este cel mai frumos traseu pe care l-am făcut. În zonă am mai făcut traseul prin Cheile Zănoagei până la Cascada 7 Izvoare și Lacul Scropoasa, apoi Turbăria Lăptici.

Am descoperit un alt cătun din Vrancea, Fetig, și un lan de lavandă cu ședința foto de rigoare.

Iulie. Satul Păulești chiar e frumos, în iulie l-am vizitat din nou. Apoi, spre sfârșitul lunii, am făcut Traseul celor 300 trepte din Slănic Moldova și am oprit la Biserica din Borzești, în drumul nostru. Legenda spune că biserica a fost construită peste stejarul în care a murit prietenul din copilărie al domnitorului Ștefan cel Mare, Mitruț. Piatra de temelie a bisericii a fost pusă pe 9 iulie 1493, iar zidirea a fost finalizată pe 12 octombrie 1494. Anul acesta, pentru excursiile de o zi, am ales mai mult județul Bacău decât Buzău, așa cum a fost până acum.

August. Primul weekend al lunii l-am petrecut în Munții Ceahlău unde am făcut două trasee: unul către Cascada Duruitoarea, monument al naturii situat la altitudinea de 1247 m și care are o înălțime de 25 m, și Vf. Toaca, traseul din Durău. Nu am avut vizibilitate din vârf că a fost ceață, dar am văzut foarte multe flori de colț și mi-a trecut supărarea.

După jumătatea lunii, am vrut iar la munte, cu planuri mari. Visam de mult la un răsărit în vârf de munte, era una dintre chestiile de făcut în vara aceasta. După lungi dezbateri, singurul care îndeplinea toate cerințele era Vf. Vânătoarea lui Buteanu, un traseu scurt și pe care l-am mai făcut, așadar nu exista riscul să orbecăim prin întuneric după marcaje. Așteptările erau mari: răsărit în culori de foc, poze romantice, tolăneală la soare după ce se încălzește, dar realitatea a fost alta: ceață, nu am văzut răsăritul, vânt și frig. Totuși, ca bonus, am avut parte de efectul gloria, o capră neagră și un curcubeu apărut de nicăieri.

După această aventură am ajuns în Moieciu de Jos unde aveam 3 nopti rezervate. De aici am plecat către un alt traseu la care visam de multă vreme, Vf. Scara, urcare pe Culmea Ciubotea și coborâre pe Clincea. Dar ce să vezi, pe creastă a fost ceață și nu am putut vedea nimic.

Ca parte din același sejur, am petrecut o jumătate de zi de relaxare pe Valea Bângăleasa și am revăzut Vulcanul stins de la Racoș, Coloanele de bazalt, Lacul de Smarald, Castelul Sukosd Bethlen și Amfiteatrul Transilvania.

Septembrie. Luna am petrecut-o doar prin zonă: Zaga Zaga, nu ne-am cazat, ne-am plimbat cu barca cu pedale, am admirat animăluțele și am petrecut timp în natură. Am revenit la țară și m-am plimbat pe Dealul din Prahuda și dealul Paltinului. Am continuat cu descoperirea unui alt cătun, Hotaru, un sat frumos situat la circa 40 km de Focșani și 5 km de Andreiașu de Jos, și Pădurea Reghiu-Scruntaru.

Octombrie. Este luna mea preferată din an. Am început căutarea toamnei colorate în Crângul Petrești, dar era prea devreme. Am revenit la Buzău unde am vizitat Cascada Pruncea și satul Bâsca Rozilei. Tot în Buzău am făcut traseul către Lacul Vulturilor și Vf. Mălâia.

În Vrancea, ne-am plimbat prin satul Burca și am revenit la Biserica Cazaclii din Odobești.

Noiembrie. Știți că îmi place satul românesc și chiar în prima zi a lunii am făcut un traseu cu valoare sentimentală pentru mine, satul bunicilor mei, apoi am trecut în Bărăști, apoi către Dosul Tojanului.

În perioada 13-18 a avut loc cea mai râvnită călătorie a anului, Iordania. Am vizitat Ammanul, Jerash, Castelul Kerak, Fortăreața Umm as Rasas, Petra, locul unde a fost botezat Iisus Hristos, am plutit în Marea Moartă, am dormit în cort în Deșertul Wadi Rum și am făcut plimbare cu jeep-ul. A fost o vacanță intensă și foarte interesantă.

Decembrie. Am încheiat anul cu o tură în Munții Vrancei, la Șezătoarea Lupilor. Un traseu ușor care se desfășoară în prima parte pe un drum forestier, apoi prin pădure și ajunge la un punct de belvedere numit Șezătoarea Lupilor.