Chiar dacă telecabina reprezintă varianta cea mai rapidă de a ajunge la Sfinx şi Babele, noi am ales varianta un pic mai obositoare, adică pe Transbucegi şi apoi pe jos circa 30 minute. Mai este şi varianta traseelor montane, pe care am exclus-o din start.
Tranbucegiul sau ,,Drumul Babelor” intră şi el în categoria celor mai frumoase drumuri din România, are o lungime de 20 km din care 17 sunt asfaltaţi.
Nefiind finalizat, veţi constata lipsa indicatoarelor şi a parapeţilor, drumul apare ca fiind închis. Se circulă cu mare atenţie, drumul este destul de îngust. Pe Transbucegi se ajunge din Sinaia, la ieşirea din localitate şi apoi se urmăreşte indicatorul spre Târgovişteşi apoi spre Cabana Cuibul Dorului. După câţiva kilometri, drumul se bifurcă iar voi continuaţi la dreapta până la Cabana Dichiu când, din nou trebuie să faceţi dreapta până în apropiere de Cabana Piatra Arsă. Se lasă maşina în parcare contra sumei de 10 lei şi apoi pe jos, târâş-grăpiş pentru cei fără antrenament până la curiozităţile din Bucegi. 30-40 minute durează în mod normal.
Primele care ţi se înfăţişează sunt Babele, deşi, în ochii mei păreau mai mult a ciuperci, în funcţie de imaginaţia fiecăruia. Sunt îngrădite pentru a le proteja de persoanele răuvoitoare. Ele se situează la altitudinea de 2292 m şi sunt formaţiuni stâncoase formate prin eroziunea rocilor cu durităţi diferite în care factorul declanşator este vântul. Roaderea se datorează particulelor de praf sau nisip existente în suspensie, în masa de aer ce loveşte necontenit asupra stâncilor şi se întâlnesc destul de frecvent pe crestele înalte şi golaşe ale munţilor.
Mai jos de Babe, alte formaţiuni sunt în formare, deocamdată nimic concret.
Bun! Continuăm spre Sfinx, aflat la doar câţiva metri de Babe la altitudinea de 2216 m. Este destul de impunător cu 8 m înălţime şi 12 lăţime. El nu este îngrădit, iar escaladarea este interzisă. În legătură cu formarea lui circulă numeroase legende, dar să fim realişti, formarea lui este tot rezultatul eroziunii eoliene şi a căpătat acest nume datorită asemănării cu un sfinx dacă este privit dintr-un anumit unghi. Se spune că în apropiere de Sfinx se află un centru energetic, iar dacă stai acolo câteva minute, nu contează că nu mai aveai fărâmă de energie în tine, simţi valurile de energie cum îţi inundă corpul. Greu de crezut! Se mai spune că Sfinxul din Egipt ar fi o copie a Sfinxului nostru, că acest centru energetic a fost folosit pe vremuri de extratereştri şi lista poate continua. Se pare că datorită acestor enigme atrage mulţi vizitatori din ţară şi străinătate. Nu putem decât să ne bucurăm.
Nu ştiu dacă mereu e aşa, dar am avut parte de un vânt destul de puternic şi rece încărcat cu nisip că dacă mai stăteam mult, ne sculpta şi pe noi în vreo formă ciudată. Sfat important: că e vară, că e iarnă, obligatoriu o geacă în plus şi o eşarfă sau ceva de acoperit capul. Credeţi-mă pe cuvânt!
Cat de dificil este traseul din parcare pana la Babe su Sfinx?am vrea sa facem traseul cu 3 copii dintre care cea mica are doar 2 ani jumatate,deci va trebui mai mult in brate !acum am descoprit blogul,si deja am notat pe lista multe locuri de vizitat!multumesc
Buna ziua si bun venit! 🙂 Traseul nu este dificil in conditii normale si se pare ca nici cu copiii nu devine altfel, am vazut foarte multe multe familii cu copii de toate varstele, deci, se poate face fara probleme.
Nu stie nimeni daca Sfinxul de acum 12.000 de ani (inainte de Potop; chiar, ce o fi fost inainte de Potop?), arata ca cel de astazi. Din pacate, Sfinxul nu este ingradit si daca citesti articolul meu de mai jos, sunt destui cretini care se urca pe monolit, doar pentru a se fotografia mai „altfel” decat noi, cei normali la capatâna.
O enigma ar atrage mai multi turisti (români si straini) decat daca s-ar spune ca monolitul ar fi doar rodul eroziunii vântului si al ploii.
Nu stiam ca s-a pus plata pe parcarea de la Piatra Arsa. Desi locuiesc la 1 ora si jumatate de acest obiectiv turistic major al României, nu am mai fost pe aici de doi ani de zile.
Ma bucur ca nu ti-ai uitat originile si ca, din când în când, mai faci câte o excursie in misterioasa si mult hulita (peste hotare) Romanie.
Vezi pe blogul meu articolul „Sfinxul, Babele si Crucea de pe Caraiman”, un articol complet si destul de bine documentat, chit ca mi-a luat doua luni sa-l scriu.
Astfel de personaje, din pacate, exista si nu-i poti opri doar prin vorbe si avertismente.
Parcarea nu era cea de la Piatra Arsa, ci una improvizata pe pasune, cica ar fi proprietate privata, chiar vis-a-vis de drumul forestier ce duce la Babe si Sfinx.
In fiecare an, cateva zile din vacanta, plec sa vad locuri frumoase din Romania, din multitudinea pe care le are. Romanii din strainatate hulesc Romania din cauza starii actuale si automat, desi n-ar trebui, aceasta ura se raspandeste asupra tuturor aspectelor. Nu le impartasesc gandirea, dar ce pot face eu?
Va urmaresc blogul, foarte bine documentat(cred ca vi se spune des asta). 🙂