Data: 05.08.2023
Aveam pregătite 3 zile în Făgăraș, în prima zi urcam la Cascada Bâlea, a doua făceam traseul acesta, a treia Valea lui Stan. Primele două zile au mers conform planului, însă vremea avea altceva stabilit pentru ziua în care trebuia să facem Valea lui Stan. Știam că era cu semnul întrebării, speram să fie exagerată prognoza, dar a fost mai rea decât cea preconizată.
Bun, hai să începem…
Transfăgărășan – Fereastra Zmeilor (2175 m) – 1 oră și 30 minute
Dacă vii dinspre Bâlea Lac, intrarea în traseu este după Cascada Capra, primul drum pietruit la stânga, dacă vii dinspre Vidraru, după Hotel Capra și zona de campare și parcare cu plată, primul drum la dreapta. Noi am pus pe GPS Start Fereastra Zmeilor și ne-a adus unde trebuia.
Pe drumul acela se poate parca, în zilele aglomerate există posibilitatea să nu găsiți loc. Atenție însă, pe partea dreaptă la vreo 7-8 m este o bucată de metal de vreo 10-15 cm care ar putea face stricăciuni la mașină, dacă nu este ocolită.
Marcajul pe care trebuie să-l urmărim este triunghi galben, l-am găsit chiar la începutul drumului secundar, pe o piatră. Distanța este de aproximativ 4 km și o diferență de nivel de circa 500 m. În prima parte, panta este foarte lină, pentru circa 1 km. Peisajul este de o frumusețe aparte, avem creasta Făgărașului cu ale sale vârfuri semețe, pârâul Fundu Caprei care ne însoțește pentru scurt timp. Știu că la sfârșitul traseului vreau să mă bălăcesc cu picioarele în apele reci.
Înaintând pe Valea Fundu Caprei am ajuns la o stână unde, spre bucuria noastră, nu era nimeni în acel moment. De aici a început o urcare susținută, în serpentine, care ne-a scos la Refugiul Fereastra Zmeilor (2050 m), în căldarea superioară a văii glaciare.
Urmează o ultimă urcare până la Fereastră, de circa 20 minute. E forfotă mare în dreptul ei, sperăm să se mai liniștească treburile până ajungem noi.
Fereastra Zmeilor este o formațiune geologică interesantă formată prin eroziunea rocilor.
Fereastra Zmeilor – Lacul Capra (2230 m) – 1 oră și 20 minute
După pauza de fotografiat, am plecat spre Lacul Capra, urmărind banda roșie. Conform unui panou, până în Șaua Capra ar trebui să facem 2 ore și 30 m. Prima porțiune este foarte frumoasă, se merge pe curbă de nivel, apoi a trebui să coborâm un pic și din nou pe curbă de nivel, pe sub Creasta Arpășel – Vârtopel.
A urmat cea de-a doua urcare susținută, dar un pic mai scurtă în comparație cu prima, până la Monumentul Speologilor de unde am zărit și lacul, iar în câteva minute am ajuns pe malul lui și am făcut o pauză de masă binemeritată.
Lacul Capra este un la glaciar aflat la altitudinea de 2230 m și are o adâncime maximă de circa 10 m. Din el pleacă pârâul Capra care la doar câțiva metri mai formează un lac micuț, Căprița, ca mai apoi să coboare spre sud formând mai jos cascada Capra.
Lacul Capra – Vf. Iezerul Caprei (2417 m) – 35 minute
De aici sunt mai multe trasee care pot fi făcute: către Vf. Vânătoarea lui Buteanu și Vf. Capra, Vf. Iezerul Caprei sau Vf. Negoiu, traseu mai lung și mai dificil. Noi le-am parcurs pe toate, cu excepția vârfului Iezerul Caprei, așa că ne-am îndreptat către el. Întâi am ajuns în Șaua Capra (2315 m) de unde am admirat Lacul Bâlea și Tranfăgărășanul de la înălțime.
În Șaua Capra se poate ajunge și urcând de la Lacul Bâlea, de lângă Cabana Bâlea Lac, marcaj triunghi albastru. Este o urcare de circa 300 m, cam pieptiș, dar nu e de speriat, care poate fi parcursă în mai puțin de o oră.
Avem ca reper marcajul bandă roșie, dar poteca este ușor de intuit. Nu am terminat de urcat pe ziua de azi, bine că nu este lungă, circa 100 m diferență de nivel.
Fiind o zi senină am putut vedea până departe. Am recunoscut vestitul trapez Moldoveanu – Viștea Mare, Negoiu, Lespezi și Cornul Călțunului.
Pe vârf nu am petrecut mult timp, bătea atât de tare vântul că ne mișca din loc. Am avut și norocul să nu mai găsim pe nimeni pe vârf, noi eram ultimii care urcam. Probabil și vântul i-a forțat să nu zăbovească mult, așa cum s-a întâmplat și cu noi.
Vf. Iezerul Caprei – Transfăgărășan – 1 oră și 40 minute
Pentru retur am ales alt traseu, bandă albastră de la Lacul Capra, pe lângă Lacul Căprița și Monumentul Alpiniștilor.
Mi-a plăcut mult prima parte, multe izvorașe, o cascadă destul de mare formată pe pârâul Capra, presupun. În câteva locuri poteca trece prin zone un pic mai expuse.
Acest traseu ne-a scos pe Transfăgărășan, un pic mai jos de Cascada Capra, la câteva sute de metri de locul unde am parcat mașina. Chiar înainte de a ieși în șosea este o porțiune un pic mai abruptă, prin vegetație, care este asigurată cu un cablu.
Tot traseul are în jur de 11 km, poate fi considerat de dificultate medie datorită diferențelor de nivel destul de măricele. Am intrat pe traseu destul de târzior, era 11:25 și l-am finalizat în 6 ore și 20 minute, toate pauzele incluse.
A fost unul dintre cele mai frumoase trasee parcurse de noi pentru că am reușit să ne bucurăm de munte fără să ne grăbim, am avut mai multe pauze în care am lenevit la soare, peisajele au fost superbe, iar vremea foarte bună, așa cum nu am mai avut în ultima perioadă.
Înainte de a pleca am mai avut de făcut un ultim lucru: bălăcealăăăă. Am găsit un loc magic, lângă o mică cascadă. Apa era atât de rece, picioarele mi-au amorțit în primele 3 secunde, dar o senzație atât de plăcută…
