Civita di Bagnoregio, oraşul care nu vrea să moară

   Mâna sus cine a auzit de Civita di Bagnoregio. Mulți nu ştiu de existența lui (chiar italieni care locuiesc în Roma), este unul din acele locuri care par desprinse din basme, supraviețuind ca prin miracol timpului şi adversităților naturale. Aşadar, Civita di Bagnoregio este un orăşel din regiunea Lazio, la doar 120 km de Roma, departe de gălăgie şi ritmuri frenetice. Se bucură de cea mai spectaculoasă aşezare dintre toate oraşele pe care le cunoscut, aspect care ia adus faima în lume. Este unul dintre Cele mai frumoase sate din Italia (I borghi più belli d’Italia), loc binemeritat. A fost fondat de etrusci în urmă cu 2500 de ani şi l-am putea numi un cartier al oraşului Bagnoregio, de care era legat printr-o fâşie de pământ până în 1965 când un mare cutremur a distrus unica cale de acces.

Sursa foto

Mai este cunoscut şi ca Oraşul care moare deoarece se află în plin proces de degradare.

Degradarea este naturală fiind provocată de sol, tuful vulcanic pe care este aşezat este înconjurat de un sol argilos, cutremurele anterioare, ploile şi inevitabila eroziune eoliană. Poziția strategică de altă dată, astăzi îi este duşman. Totuşi, de când a crescut interesul pentru acest orăşel, se încearcă consolidarea lui. Nu ştiu dacă au reuşit, dar până când poți fugi din calea naturii? Mie îmi place să-l văd ca pe oraşul care a reînviat în pofida condiţiilor neprietenoase, mai frumos şi pentru mult timp de acum încolo.

De asemeni, este oraşul fără automobile, da, da, complet pietonal şi oraşul în care 80 % din populație e reprezentată de pisici, o grămadă de pisici prietenoase.

Activitatea economică este exclusiv turistică: câteva restaurante, case de vacanță şi magazine cu suveniruri.

       Am făcut cum am făcut, că am ajuns cu maşina până la punctul panoramic. Am parcat, 2,00€/oră şi iată-l, de o frumusețe ireală. L-am imortalizat în vreo câteva zeci de cadre, apoi am coborât pe nişte scări, am dat într-un drum şi după vreo 200 de metri am ajuns la casa de bilete. Se plăteşte 1,50/personă, gratis copiii şi se purcede pe podul din beton armat, unica cale de acces, de vreo 300 m. Aici alte zeci de cadre, atât de fotogenic era că nu te puteai abține.

Intrarea se face prin unica poartă, Porta Santa Maria, singura rămasă din cele  5 existente inițial.

Surprinzător, orăşelul are o singură stradă mare care îl traversează. Spun surprinzător deoarece de afară pare mai mare, dar în realitate este un mănunchi de case. Dacă te duceai prea în stânga, intrai în casele oamenilor, dacă te duceai în dreapta era o frumoasă panoramă către terenul degradat ce îl înconjoară.

Am parcurs respectiva stradă şi cam pe la jumătatea ei am ajuns la unica biserică, Chiesa di San Donato, construită pe un fost templu păgân şi care ar data din secolul V, dar în decursul anilor a suferit modificări majore.

Continuăm şi după câteva minute ajungem la capătul orăşelului. Şi când te gândeşti că am plătit 6 ore de parcare.

Vizita la Civita di Bagnoregio se poate combina cu alta la unul din orăşelele din apropiere, Orvieto, de exemplu, cum am făcut şi noi.

Cum se ajunge- cu trenul până la  Viterbo sau Orvieto şi de acolo se continuă cu autobuzul local COTRAL spre Bagnoregio.  Cu maşina, autostrada A1-ieşirea Orvieto-Castiglione Teverina-Bagnoregio-Civita di Bagnoregio.