De la începător la începător: mersul pe munte

Să zicem că ai văzut poze din turele montane ale prietenilor și te decizi că și tu poți face asta sau ti-au luat deja o parte din echipament și vrei să-l testezi, înainte de a pleca trebuie să știi că doar a vrea nu este destul. Lasă văpaia din suflet și sclipirea din ochi să se domolească, șezi blând și mai informează-te!

Subsemnata povestește din propria experiență. Mi-am luat o pereche de bocanci și eram gata să cuceresc munții. Parcă eram într-un magazin cu zeci de gusturi de înghețată și nu știam ce să aleg, toate păreau să fie pe placul meu. Și-am google-it, și-am google-it până am dat de niște poze, rhododendroni înfloriți. Un beculeț se aprinsese. Bun, dar ei înfloresc în mai multe masive montane, pe care să-l aleg? O iau de la capăt, acum cam știu ce vreau. Analizați toți algoritmii, mi-a ieșit ca rezultat Ciucașul.

Nu mai făcusem o tură în care să stau ore bune pe munte și diferențe mari de nivel, dar mi-s fată de la țară, trebuie să mă descurc. Cam așa a fost, numai că a doua zi mă dureau niște mușchi pe care nici nu credeam că-i am. Nu picioarele, ele erau în regulă, ci mușchii aflați aproape de zona inghinală.

Informațiile de mai jos sunt de la un începător care a descoperit pe propria piele anumite taine ale mersului pe munte și vizează turele de o zi cu dificultate mică sau medie, pe timp uscat.

Înainte de a pleca pe munte

Informează-te despre traseu. Cât durează? Ce presupune? Alege unul care se potrivește condiției tale fizice și antrenamentului, începe cu unul ușor, vezi cum decurg lucrurile și apoi alegi alt traseu un pic mai greu. Informațiile pe net sunt cu nemiluita, învață de la cei experimentați. Îți recomand blogul Alexandrei, Diva in bocanci. Știu că atunci când dau de un articol de-al lor, voi avea toate informațiile necesare. Eu listez aceste articole și o hartă a traseului să le am la mine, pentru orice eventualitate.
Consultă starea vremii. Intră pe mai multe site-uri: freemeteo.ro, accuweather.com, meteoblue.com sau site-ul muntelui. Vremea este foarte instabilă pe munte, dacă se anunță ploaie, nu e o idee tocmai bună să crezi că va ieși soarele, n-au intrat zilele în sac, iar muntele nu pleacă de acolo. Ia întotdeauna o pelerină de ploaie, paza bună trece primejdia rea.
Alege atent prietenii de munte. Poate tu ai un pic de antrenament, dar nu te aștepta să aibă toți, ține minte că ritmul este dat de cel mai lent, așa că n-o lua ca berbecul înainte. Unul are nevoie să se odihnească din 5 în 5 minute, altuia îi e foame, pe altul îl strâng bocancii, etc, așa e când grupul e mare. E adevărat că e mai frumos cu toată gașca, dar ai urcat pe munte cu un rost, să atingi vârful respectiv. Partenerul meu de munte este soțul meu, avem același ritm, iar împreună am străbătut cele mai frumoase trasee și multe sunt în plan.

Echipament necesar

Ca începător, ideal ar fi să-ți îndrepți atenția către elemente generale, să începi cu strictul necesar și o investiție minimă. Nu ti-ar plăcea să-ți cumperi echipament complet ca mai apoi să descoperi după prima tură că mersul pe munte nu este făcut pentru tine, nu? Cu timpul vei descoperi ce-ți place, mă refer la tipul turei (de o zi sau mai lungi, de iarnă) și ce-ți trebuie pentru a fi confortabil și în siguranță. Cred că sunt mulți munțomani înrăiți care au început în blugi și tricou de bumbac și ce mai aveau acasă.

Bocancii. Ei sunt cei mai importanți când vine vorba de urcat pe munte. Oricât de ușor ar părea un traseu, este mai în siguranță dacă este făcut cu bocanci în picioare. Poți începe cu bocancii de 3 sezoane pe care să-i folosești în mai multe anotimpuri. Dacă apoi te hotărăști că vrei să urci pe munte și iarna, îți mai iei o pereche pentru acest anotimp. Alt aspect de care să ții cont este mărimea, mai bine să fie cu jumătate de număr mai mare. Dacă te jenează în vreun fel, nu-i cumpăra. Prima mea pereche e posibil să fi fost mică, îmi venea în picior, nu mă stângeau în magazin, dar cand i-am încălțat într-o ,,amicală”, traseu ușor pe drum forestier, au început să mă bată în vârf. A trebui să merg în șosete cu branțurile bocancilor ca protecție. Și aveam unghiile tăiate! Sfat important: taie unghiile cu o zi-două înainte de plecare, dacă nu, la coborâre îți vei aminti toți sfinții (if you get my drift).
Îmbrăcămintea. Să le luăm pe rând, tricourile. În această situație, sinteticul e la putere. Probat pe pielea mea, în Ciucaș. Cum îl înveți pe om ceva, dacă nu trimițându-l să înfrunte situația. Omul din greșeli învață. Am avut tricou de bumbac, am început să transpir și mi-a ținut rece tot traseul. După cele vreo 7 ore de stat pe munte, aș putea spune că am fost o norocoasă că n-am răcit sau altceva mai grav. Polarul este indispensabil. Eu sunt o fire mai friguroasă, chiar dacă n-am multe ture la activ, în niciuna n-am rămas în tricou, doar m-am deschis la fermoar. Și oricum mereu am în rucsac o geacă impermeabilă din pene, ține de cald și protejează. Am ajuns la pantaloni, puteți să mă arătați cu degetul, dar eu urc în blugi. Da, sunt genul ăla de persoană care se simte cel mai bine în blugi. Întotdeauna lungi. Nu m-au incomodat până acum, totuși, mi-am luat ceva de genul colanților să mă aducă mai aproape de profilul munțomanului, dar și pentru confort. Pentru cap trebuie să ai mereu ceva. Eu am fes, am o problemă, cum mă bate puțin vântul, cum începe să mă doară în urechi. De curând am mai adăugat un element în garderoba pentru munte, o bentiță, aștept vara să o folosesc. Dacă nu ai astfel de probleme, o șapcă sau o pălărie e tot ce ai nevoie ca să nu faci vreo insolație.

Rucsacul. Având în vedere că eu fac ture de o zi am unul mic, sport. Nu car mai mult decât am nevoie, iau doar strictul necesar și ceva mai multă mâncare, stau cam prost la capitolul foame.

Ce să mai iei pe munte

Protecție solară. Utilă oricând, că e soare puternic, sau că sunt nori. Pățitul aici de față vă îndeamnă cu încredere. Când am fost în Ciucaș (se pare că tura asta a fost una inițiatică din care am învățat câteva aspecte importante despre urcatul pe munte), deși aveam crema la noi, nu ne-am dat pe motiv că nu arde chiar așa de tare soarele. La câteva zile ni se cojea și pielea de pe urechi. Da-ți din abundență pe toate zonele expuse!
Ochelari de soare.
Apă. Îți cunoști corpul, știi de câtă apă ai nevoie și fii pregătit în caz că nu sunt surse de apă pe traseu, sau dacă sunt, nu ți se par igienice. Mi s-a întâmplat în tura din Moldoveanu, citisem că se găsesc surse de apă în căldarea de sub vârf, dar oare ceilalți nu au văzut stâna, măgarii și câinii? În plus, apa provenea din zăpada plină de impurități care se topea. Thanks, but no thanks.
Gustări. Nu pleca fără mâncare. Ceva sărat, ceva dulce, nu știi ce-ți cere corpul.
Alte accesorii: briceag, frontală, pelerină de ploaie.

În timpul turei

Dacă vremea s-a schimbat brusc, întoarce-te, siguranța înainte de toate.
Urmărește marcajele și nu te aventura pe cărări neștiute.
Dacă ai calculat greșit timpii și îți dai seama că sunt șanse să înnoptezi pe traseu, inteligent ar fi să te întorci. Când am vrut să urcăm pe Vf. Dara și Hârtopul Darei, socotelile se schimbase până am ajuns la Cabana Valea Sâmbetei, am ajuns la ora 12, deși noi preconizasem mult mai devreme. Domnul de cabană ne-a spus din start că nu avem timp, că la ora aia trebuia să fim în Fereastră. Hai, totuși, să vedem cât reușim. Doar până la Fereastra Mare a Sâmbetei am ajuns, de aici mai aveam cam 3 ore, am fi fost inconștienți dacă am fi continuat. Am fost dezamăgiți, dar ne-am întors.
Grijă mare la animalele sălbatice.
Nu mânca fructe pe care nu le cunoști sau nu ești sigur dacă sunt comestibile.

Bonus