Dacă ar fi după mine, weekend-ul nu m-ar prinde niciodată acasă. Dar până voi ajunge să fac doar ce doresc, mă mai mulțumesc și cu câte o escapadă de o zi. Iar dacă e de o zi, nu poate fi la o distanță foarte mare de Focșani, consider că 150 km este distanța maximă pentru astfel de ieșiri. Dacă este mai mare, petreci mai mult timp în mașină decât la destinație.
Vă propun câteva excursii pe care le-am făcut noi până în prezent. Mai am o listă cu excursii de o zi în Județul Vrancea pe care o găsiți în acest link.
- Focșani – Vulcanii Noroioși(Județul Buzău)– 100 km
Sunt convinsă că toată lumea a auzit de vulcanii noroioși de la Pâclele Mici și Pâclele Mari. Dar știți că acești vulcani noroioși se mai găsesc și în alte zone din Ținutul Buzăului, în apropiere de cei deja consacrați, dar sub alte denumiri? Fierbători li se spun. Diferența dintre pâcle și fierbători este dată de consistența noroiului. Dacă noroiul este sărac în apă, el este mai vâscos. În acest caz acesta curge mai greu, e mai lipicios și formează conuri înalte. Acestea sunt pâclele. În schimb, dacă noroiul are mai multă apă în compoziție acesta devine mai lichid și nu se pot construi conuri, dar formează bălți care bolborosesc neîncetat. Acestea sunt fierbătorile și se întâlnesc la Beciu și la Berca.
Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari sunt cei mai vizitați dintre cei patru, probabil datorită accesibilității. Într-adevăr peisajul este copleșitor, aici pământul arid este adânc brăzdat de șanțuri adânci rezultate în urma șiroirii apelor. În schimb sunt puține conuri, majoritatea uscate, doar unu mare bolborosește neîncetat.
Pâclele Mici sunt cele mai impresionante și totuși nu era nimeni în momentul în care am ajuns noi. Domnul de la casa de bilete ne-a spus că nu este un caz izolat, mereu au avut vizitatori mai puțini decât la Pâclele Mari. Tot el ne-a spus că aici sunt în jur de 40 de vulcani noroioși, majoritatea activi. Ei au dimensiuni diferite, atât ca înălțime, cât și ca mărime.
Fierbătorile de la Berca sunt cele mai puțin spectaculoase, le-am inclus în itinerariul nostru ca să nu se simtă excluse. :))
Fierbătorile de la Beciu se întind pe o suprafață destul de mică, dar sunt foarte bolborositori și au forma unor bălți de diferite dimensiuni.
- Focșani – Trovanții de la Ulmet (Județul Buzău) – 114 km
Aceștia se află la marginea satului Ulmet, comuna Bozioru, în Subcarpații de Curbură, în zona numită Țara Luanei. Drumul până la trovanți este bun, excepție făcând ultimii 5 km care sunt cu denivelări și peticiri, dar nu de speriat. Ultimul kilometru, până la locul unde am lăsat mașina, este drum de pământ și este destul de îngust.
Am parcat mașina și am luat-o la pas pe ulița către trovanți. A fost destul de aglomerat în acea zi, cu mic, cu mare au luat la pas calea trovanților. De curând au fost montate indicatoare, așa că plimbarea a devenit și mai ușoară. În 15-20 de minute am ajuns într-o poieniță, dăm de primul trovant, semn că suntem pe drumul cel bun. Aici se află persoana cu biletele de acces, 4 lei de adult am plătit, și încă vreo 10 minute prin pădure până pe dealul cu trovanții. La ieșirea din pădure deja dăm de două OZN-uri, așa îmi lasă impresia. În stânga ei se află Toboganul. Nu sunt denumiri întâmplătoare, există o oarecare asemănare cu obiectele a căror nume au luat. De aici, trovanții apar unul după altul, care mai de care mai interesanți. Unii sunt băgați în pământ, alții sfidează gravitația. Unii rotunzi, alții ca o cochilie de melc, iar alții mai cu… moț, ca un papanaș.
Majoritatea vizitatorilor se opresc aici, dar poteca continuă prin pădure și duce către alți trovanți cu forme interesante: Coloana, Balena și Delfinul.
- Focșani – Cascada Buciaș (Județul Bacău) – 115 km
Cascada Buciaș este cea mai mare cădere naturală de apă din județul Bacău și se află în Rezervația Naturală Buciaș. Traseul până la cascadă este foarte pitoresc, cu un relief deosebit, abrupturi stâncoase, crește ascuțite, rupturi de pantă. În această rezervație este singurul loc din județul Bacău unde poate fi observată capra neagră, coboară chiar până la Cascada Buciaș. Noi nu am avut norocul acesta, chiar dacă eram singurii vizitatori în acel moment.
Ruta urmată a fost Focșani – Adjud – Onești – Mănăstirea Cașin – Scutaru. Drumul este asfaltat până la ieșirea din satul Scutaru, apoi urmează 7 km de drum forestier în stare foarte bună. Pot spune că este cel mai bun forestier pe care am circulat. Am ținut drumul principal, iar după circa 5 km am ajuns la o intersecție: stânga către păstrăvărie, dreapta către cascadă. Dacă se dorește, la această intersecție se poate parca mașină și efectuarea traseului rămas pe jos.
Aici se află și o barieră, dar era ridicată, și am continuat drumul cu mașina. Imediat pe stânga se află Cantonul Silvic Buciaș. În scurt timp am ajuns la cascadă care se află pe partea stânga. Știam că are înălțimea de circa 15 m, dar parcă pare mai mare în realitate. Am admirat-o întâi de sus, apoi din lateral, iar la sfârșit am coborât la baza ei. Chiar este impresionantă! De sus cade dintr-un singur fir de apă, apoi se prăbușește peste peretele de stâncă și se împrăștie peste acesta.
Recomand cu tărie o oprire la Mănăstirea Cașin. E una dintre cele mai frumoase mănăstiri văzute de mine. Ansamblul cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1655–1657), ruinele casei domnești a lui Gheorghe Ștefan (secolul al XVII-lea), ruinele școlii domnești (secolul al XIX-lea), ruinele chiliilor și turnului-clopotniță (1657) și zidul de incintă (1657, refăcut în 1820–1830).
- Focșani – Platoul Meledic (Județul Buzău)– 118 km
Locul acesta este magic, iar noi am fost norocoși că l-am găsit în cea mai frumoasă înfățișare a sa. Canioanele adânci și rupturile de pantă care au scos la suprafață sarea contrastau cu verdele crud al primăverii și poienile înflorite.
Pe platou se află Lacul Meledic. Interesant la acest lac este faptul că deși este situat pe un depozit de sare, apa acestuia este dulce. Cum am coborât din mașină am observat că o vulpiță ne urmărea din depărtare. Ne-a aruncat câteva priviri, apoi și-a văzut de drumul ei.
Noi am luat-o prin poiană și am ajuns deasupra canioanelor. De aici avem altă perspectivă asupra reliefului.
Canioanele care brăzdează relieful ascund numeroase peșteri, iar una dintre ele impresionează prin dimensiuni. Este vorba despre 6S Mânzălești care este cea mai mare peșteră formată în cavitate salină din Europa și a doua din lume. Are lungimea de 1257 m și cândva s-a situat pe primul loc până a fost descoperită altă peșteră de acest gen cu mult mai mare. Acestea nu se pot vizita deoarece gurile de intrare au fost afectate de prăbușiri.
Un pic mai sus am dat de o poieniță superbă cu ciuboțica cucului.
- Focșani – Măcin (Județul Tulcea) – 107 km
Măcin este localitatea din care începe traseul Culmea Pricopanului, mai exact de lângă Mănăstirea Izvorul Tămăduirii. Are o lungime de 8 km și este marcat cu bandă albastră.
Culmea este cu adevărat impresionantă, interesante formaţiuni granitice, stânci semeţe şi panorame vaste de jur împrejur. Cei 8 km ai traseului i-am făcut în 4 ore. Poate fi considerat traseu de geoturism deoarece acesta se desfășoară printre roci care s-au format în urmă cu aproximativ 255 milioane de ani. Aceștia s-au înălțat atunci când temelia Carpaților nici nu era formată și asta îi face cei mai vechi munți din România. Au avut cândva peste 3000 m, dar timpul și intemperiile vremii nu i-au iertat.
Ne-am bucurat nu doar de o vreme superbă și peisaje extraordinare, dar și de câteva vietăți ale zonei: numeroase șopârle, o călugăriță (la insectă mă refer :D) și o țestoasă dobrogeană care este o prezență obișnuită în zonă.
Cea mai mare altitudine a Culmii Pricopanului este Sulukul Mare (370 m), am ajuns și la Sfinxul Dobrogean, bătrânul înțelept care veghează întreaga zonă.
Traseul complet îl găsiți pe acest link.
- Focșani – Greci (Județul Tulcea) – 119 km
Din Greci începe traseul către Vf. Țuțuiatu. Acesta face parte din Munții Măcinului, cei mai vechi munți ai României, cu o vârstă onorabilă de circa 295 milioane de ani. Odată niște coloși, acum abia ajung la 467 m cât are cel mai înalt vârf. Eroziunea este de vină pentru această scădere în înălțime. Așa scunzi cum sunt, își păstrează totuși semeția crestelor înalte ale Carpaților.
Marcajul este triunghi albastru, iar durata este în jur de 2 ore, în funcție de antrenamentul fiecăruia.
Mașina am lăsat-o la marginea orașului, după ce am ieșit de pe Strada Țuțuiatu. După clădirea părăsită, am mers prin partea dreaptă. Începutul traseul se desfășoară prin câmp deschis, nici pic de umbră, avem noroc că adie vântul și nu simțim căldura.
Știam că trebuie să întâlnim țestoase, așa că suntem cu ochii în patru. Cam la 15 minute de la plecare dăm peste primul exemplar. Pare că vrea să sape o groapă în pământ. Îi facem câteva poze și o lăsăm să-și vadă de treabă.
Până aici vegetația a fost foarte sărăcăcioasă, dar acum intrăm în pădure și urcușul se mai întețește puțin, până acum a fost lejer. Prin pădure se merge puțin, apoi se iese într-o zonă deschisă, iar în scurt timp ajungem în vârf. 467 m, mai-marele Munților Măcin, Vf. Țuțuiatu. În jur de o oră și 15 minute am făcut până în vârf.
Pentru retur am ales altă rută. Am coborât spre drumul pietruit tot pe triunghi albastru, apoi am pierdut marcajul și am luat-o pe de-a-ndreptul, scurtând cu mult durata traseului, având mașina drept reper. Peisajul nu prea este spectaculos pe aici, carierele de piatră și drumurile de acces către ele au degradat peisajul natural, ne pare rău că nu am coborât tot pe unde am urcat, așa poate mai întâlneam vreo țestoasă. Dar stai, ce se vede acolo? O țestoasă. Mai mergem un pic, și încă una. În apropiere de pârâu, alta, ultima. Chiar am avut noroc.
- Focșani – Slănic Moldova (Județul Bacău) – 116 km
Slănic Moldova este o stațiune situată la poalele Munților Nemira, pe valea Slănicului. Este cunoscută pentru izvoarele minerale cu ape carbonate, bicarbonate, sulfuroase, clorate, sodice care pot fi folosite ca tratament pentru diferite afecțiuni printre care: digestive, boli metabolice, reumatisme, endocrine, etc.
Noi nu pentru aceste izvoare am vizitat-o, ci pentru a scăpa de caniculă, și am ales să facem traseul ,,Circuitul celor 300 de scări”. Traseul începe în apropiere de izvoarele minerale, are o lungime de circa 5 km și este marcat cu triunghi roșu. Altitudinea de plecare este de 517 m, se urcă până la 795 m, fiind înălțimea maximă de pe traseu și durează în jur de 2 ore, în funcție de antrenamentul fiecăruia. Noi l-am făcut în 2 ore exacte. Traseul se desfășoară prin pădure, excepție făcând ultimii 2 km care sunt parcurși pe drumul principal și pe cărările de pe marginea șoselei.
În stațiune se mai pot vizita izvoarele minerale, Parcul Central, Cazinoul, Cascada Slănicului, Cheile Slănicului sau se pot face plimbări pe malul Slănicului cu oprire la una dintre terasele cu sculpturi din lemn sau la un picnic.
- Focșani – Cascada Pruncea (Județul Buzău) – 156 km
Am depășit cu puțin distanța ideală pentru excursiile de o zi.
Deși de mici dimensiuni, 6-7 metri are căderea de apă, Cascada Cașoca este deosebită. Este flancată de stânci înclinate și străjuită de copaci falnici. Iar perioada aleasă, după jumătatea lui octombrie, a fost cu adevărat inspirată. E adevărat că toamna face totul mai frumos.
Traseul este ușor și accesibil, se poate ajunge cu mașina până în apropiere de cascadă. De la ieșirea din Nehoiu, înainte de barajul Siriu, se face dreapta pe un drum lăturalnic pentru circa 5 km. Drumul este asfaltat la început, apoi se transformă în forestier, dar este nivelat și poate fi parcurs și de mașinile joase.
Aș recomanda ca măcar ultimii 2 km să fie parcurși pe jos, valea râului Cașoca este foarte frumoasă, iar râul a creat săritori și ochiuri de apă interesante.
Am combinat vizita la cascadă cu o plimbare prin satul Bâsca Rozilei. Am ajuns în acest sat în căutarea punții suspendate din Gura Teghii. Are și el punte suspendată, dar obiectivul meu era la o distanță de câțiva kilometri. Nu-i bai, am descoperit peisaje pitorești, iar culorile toamnei nu au făcut decât să sporească frumusețea locului. Alte locuri de vizitat în Buzău găsiți pe acest link.
