Era ultima săptămână din septembrie și am zis că ar fi bine să mai facem o ultimă tură pe munte pe anul acesta. 2017 a fost anul în care am descoperit această plăcere nevinovată, am adunat 6 ture și 9 vârfuri.
Tura asta era destinată cuceririi vârfurilor Dara și Hârtopul Darei, dar am făcut cum am făcut și ne-am ales doar cu o plimbare până în Fereastra Mare a Sâmbetei. E bine și așa decât deloc.
Conștiincioși, am plecat dis de dimineață din Focșani, la ora 5, la 10:30 plecam de la mașină, pe care am lăsat-o la păstrăvărie, mai sus de Sâmbăta de Sus. Mașina noastră fiind cam joasă, n-a trecut de un șanț și am decis să o parcăm acolo că nu se știe cum va fi drumul mai departe.
Păstrăvărie – Cabana Valea Sâmbetei – 1 oră 30 minute
După acest hop, drumul a fost destul de bun. Este forestier, dar în afară de puține locuri, mergea fără probleme chiar și a noastră. Mi-a părut rău că am lăsat-o așa departe, mai ales că toți veneau cu mașina. Atunci am început iarăși discuția, de ce avem mașină 4×4 dacă e joasă? De ce nu ne-am luat un Logan? (Trecuse unu pe lângă noi). Cred că sunt cam 2 km de la păstrăvărie pănă la barajul unde se pot lăsa mașinile. Am fi scutit cam o oră dus-întors. În fine…
Se merge pe drumul forestier până la baraj, apoi pe o cărare prin pădure, pe lângă râul Sâmbăta. Urmăm marcajul triunghi roșu. Traseul este ușor. După aproape o oră și jumătatea ajungem la cabană unde am pus de un mic picnic, la care ni se alătură și un câine destul de prietenos.
Cabana Valea Sâmbetei (1401 m) – Fereastra Mare a Sâmbetei (2188 m) – 2 ore 30 minute
La 12:00 am pornit la drum, ținem tot triunghi roșu. Domnul de la cabană ne-a spus că nu avem timp să facem traseul propus de noi că e târziu, la ora asta trebuia să fim în Fereastră ca să reușim. Facem cât avem timp, nu voiam să înnoptăm pe munte, nu aveam nici echipament necesar.
De la cabană, traseul continuă lejer prin pajistea din Căldarea Sâmbetei vreo 20 de minute, apoi printre conifere și jnepeniș. De aici începe să devină un pic mai greu, se urcă pe o cărare îngustă, iar pietrele de pe ea nu ajută la urcare.
Devine frumos după ce ieșim din pădure și putem admira peisajul. Începe dansul ceței, destul de timid la început, crescând pe măsură ce urcam. Era prima dată când ceața se ținea după noi, a fost interesant. Ne acoperea și nu mai vedeam nimic în depărtare, iar în secunda următoare totul era senin.
La un moment dat dăm de un indicator care ne anunță că mai avem o oră până în Fereastră, ihuuu, poate reușim totuși să ajungem la vârfurile noastre. Intrăm în Căldarea superioară a Sâmbetei cu mult grohotiș, tot mai aproape, Fereastra se deschide în fața noastră prietenoasă, dar mai avem un urcuș destul de abrupt, încerc, din depărtare, să-mi dau seama pe unde ar putea fi cărarea, n-am văzut-o.
Deodată, observ mișcare printre pietre, ce să fie? Erau niște blănoși tare simpatici, marmote. Prima dată am văzut două la o distanță mai mare, apoi alta foarte aproape de noi. Cred că ieșise să prindă un pic de soare și nu păreau foarte deranjate de prezența noastră. Primele două cred că nici nu ne observase, dar de ultima ne-am apropiat la vreo 2 metri, apoi s-a ascuns sub o piatră.
Le-am pozat și le-am admirat minute în șir, am pierdut orice șansă să ajungem până la vârfuri. Eram la poalele Ferestrei, hai că mai e puțin. Urcușul e greuț, cărarea șerpuiește printre pietre, nu vreau să mă gândesc încă de pe acum la coborâre, dar mi-o imaginez dificilă. În jur de ora 15:00 eram sus. De aici, mai sunt vreo 3 ore până la Vf. Dara și Hârtopul Darei. Ar fi inconștiență din partea dacă am continua, dar parcă îmi pare rău, mai e puțin. Văd că este o cabană prin apropiere, hai să dormim acolo. Caut pe google informații despre ea, este în paragină, ce bine că a mers internetul și nu am aflat la destinație despre situația ei. Clar, trebuie să ne întoarcem. Am mai luat o gustărică, am stat un pic la soare, apoi ne-am întors pe unde am venit. Indicatorul ne anunță că este o coborâre periculoasă, cu mare atenție am reușit, dar genunchii nu au fost prea fericiți. Dar ce să facă, this legs are made for walking (on mountains). :)) În jur de ora 18:00 eram la mașină.
A fost o zi lungă, începută la ora 4 dimineața, încheiată la 12 noaptea când am ajuns înapoi în Focșani. Dezamăgită că nu am ajuns unde am dorit, fericită că am văzut marmote pentru prima dată, dacă mai vedeam și capre negre…
Tocmai ce m-am intors si eu din Fereastra Mare. Tot spre Dara ma duceam insa nici noi nu am mai ajuns. Acum avem motiv sa ne intoarcem 😀
Da, motiv serios. 🙂 Eu sigur nu ajung acolo anul acesta, mai vreau un Crai si poate se mai iveste ceva pe parcurs.