În fiecare oraş în care am fost, am căutat câte un loc de unde să pot vedea oraşul de sus, fie el turn, campanilă sau vreun vârf de deal când teritoriul permitea. Să pot cuprinde cu o singură privire toată frumusețea, să pot admira acoperişuri şi alte detalii care de jos nu se pot observa. Nu a fost posibil chiar peste tot, iar unde a fost, le enumăr mai jos.
Încep cu cel mai scump.
Florența. Da, ea este regina absolută, conduce detaşabil. 15 euro! Mai ai inclusă vizitarea catedralei care oricum e gratis, cupola care în perioada aceasta e închisă, baptisteriul care era închis când ne-am dus noi şi un muzeu de care n-am mai avut timp. Nu au şi bilete pentru fiecare în parte, vrei, nu vrei, ai, n-ai timp, trebuie să plăteşti 15 euro. Te întrebi, măcar merită? Merită, dar frumusețea este umbrită de prețul uriaş al biletului.
Siena. Ce oraş! Alături de Lucca, este preferatul meu din Toscana. Este extraordinar şi de jos, şi de sus. În Torre del Mangia trebuie să urci să te bucuri de o superpanoramă, un pic anevoios, dar, Doamne, cum merită să îți dai duhul şi cei 8,00€.
Roma. Are numeroase puncte panoramice, dar preferatul meu este Cupola Bazilicii San Pietro. Se poate urca pe jos (6,00€) sau lift+pe jos (8,00€). De 3 ori am urcat, de atâtea ori am rămas impresionată.
Lucca. Dragul de el! Are mai multe turnuri din care-l poți admira de la înălțime şi dacă n-ar fi vrut bani la fiecare, aş fi ,,sărit” din turn în turn. Am ales numai două, Torre Guinigi şi Torre delle Ore. Câte 4,00€ la fiecare am lăsat, dar nu-i bai, frumusețea costă bani. 🙂
Din Torre Guinigi
Torre Guinigi din Torre delle Ore
Bologna. Încă un oraş superb din superba Italie. Pentru a-l vedea de sus am ales Torre Asinelli şi biletul a costat doar 3,00€. Vremea nu prea a fost prietenoasă cu noi, totuşi, n-a plouat, dar Bologna e frumoasă în orice condiție meteorologică.
Monteriggioni. Este o fortăreață înconjurată de jur împrejur de ziduri groase şi este situată pe o colină. Pentru a veni în ajutorul turiştilor, în două locuri, pe ziduri au fost construite două poduri. Se poate admira atât interiorul cetății, cât şi peisajul specific toscan din exteriorul zidurilor. 3,00€ costă biletul.
Vernazza. În acest sătuc, unul dintre cele 5 sate care formează Cinque Terre, se găseşte şi un castel, Castelul Doria. Şi aşa cum bănuiți, se află tot pe o stâncă în partea cea mai înaltă a lui. Nu se vede numai sătucul, dar şi tărmul dantelat care leagă aceste localități. Numai 1,50€ costă.
Matera. Aici n-am avut niciun turn, am admirat oraşul din punctele mai înalte, din Sasso Caveoso, din Sasso Barisano şi din Civita, fără niciun cost.
Assisi. Nici aici n-am avut turn, dar am avut castel care era situat în punctul cel mai înalt al oraşului, gratis şi aici.
Alberobello. Trulli, acele căsuțe țuguiate, nu-s prea înalte, iar de unde s-a putut, aşa s-a văzut. Unele magazine au amenajate deasupra terase panoramice şi au grijă să semnaleze acest fapt. Fără costuri este intrarea, dar dacă-i faci un pic de vânzare comerciantului, nu-l deranjează, de fapt, cam aia era ideea.
Positano. Frumusețea asta de oraş are o structură în terase, iar de sus se vede foarte bine cum coboară către marea albastră.
Sorano. Necunoscut pentru mulți, se află tot în binecunoscuta Toscana. De pe Masso Leopoldino, o terasă panoramică amenajată pe o stâncă de tuf vulcanic, se vede tot oraşelul şi zona înconjurătoare.
Asta a fost Italia mea de la înălțime. A ta cum e? 🙂
Incredibil de frumoasa Italia, parca din orice unghi privesti. Insa daca pana acum ma uitam doar cu o placere imensa la acest tip de poze, de cand cu cutremurul, ma apuca si o tristete si teama gandindu-ma ca aceste cladiri atat de frumoase datorita vechimii, sunt de fapt adevarate capcane mortale pentru oameni… 🙁
Asa este, din pacate. 🙁 Sper ca sora ta nu a fost in zonele afectate de cutremur.
Din fericire, nu! Ea sta la aproximativ 140 km de zona afectata. S-a simtit si la ei, nu prea mai au somnul linistit de atunci…si nici noi de acasa, ca tot stam cu gandul acolo..
Imi imaginez! Speram sa nu mai aiba loc astfel de evenimente.