Buzăul a fost primul pe lista noastră când era vorba de excursii de o zi. Are nenumărate locuri interesante, unice sau rare și este aproape de Focșani. Cascade, așezări rupestre, focuri vii, trovanți, peisaje pitorești, legende, sunt doar câteva dintre atracțiile județului. Ce zici de o tură de rafting pe Buzău? Sau un nature break pe malul unui lac sau într-o pajiște plină de flori? Hiking? Echitație? Buzăul are de toate. Este ideal pentru weekend-uri, dar și pentru vacanțe în care se poate combina relaxarea cu activități interesante și pline de adrenalină.
Mai jos se regăsesc locurile pe care noi le-am vizitat până acum, dar sigur vom mai reveni că mai avem multe de văzut și făcut.
Sunt convinsă că toată lumea a auzit de vulcanii noroioși de la Pâclele Mici și Pâclele Mari. Dar știți că acești vulcani noroioși se mai găsesc și în alte zone din Ținutul Buzăului, în apropiere de cei deja consacrați, dar sub alte denumiri? Fierbători li se spun. Diferența dintre pâcle și fierbători este dată de consistența noroiului. Dacă noroiul este sărac în apă, el este mai vâscos. În acest caz acesta curge mai greu, e mai lipicios și formează conuri înalte. Acestea sunt pâclele. În schimb, dacă noroiul are mai multă apă în compoziție acesta devine mai lichid și nu se pot construi conuri, dar formează bălți care bolborosesc neîncetat. Acestea sunt fierbătorile și se întâlnesc la Beciu și la Berca.
Fierbătorile de la Beciu se întind pe o suprafață destul de mică, dar sunt foarte bolborositori și au forma unor bălți de diferite dimensiuni. Mie mi s-au părut foarte interesante tocmai din acest motiv, că erau foarte active, față de cum îmi aminteam Pâclele Mari vizitate în urmă cu câțiva ani.
Pâclele Mari sunt cei mai vizitați dintre cei patru, probabil datorită accesibilității. Într-adevăr peisajul este copleșitor, aici pământul arid este adânc brăzdat de șanțuri adânci rezultate în urma șiroirii apelor. În schimb sunt puține conuri, majoritatea uscate, doar unu mare bolborosește neîncetat.
Pâclele Mici sunt cele mai impresionante și totuși nu era nimeni în momentul în care am ajuns noi. Aici sunt în jur de 40 de vulcani noroioși, majoritatea activi și au dimensiuni diferite, atât ca înălțime, cât și ca mărime.
Fierbătorile de la Berca sunt cele mai puțin spectaculoase, le-am inclus în itinerariul nostru ca să nu se simtă excluse. :))
Trovanții sunt depozite de nisip și stratificații de gresii cimentate și modelate în timp de agenții naturali (vânt, ploaie, etc). Multe legende au iscat și multe se spun despre ei: că au puteri tămăduitoare, că sunt pietre vii, dar noi suntem cu capul pe umeri și știm că sunt doar niște micro-forme de relief cu forme ciudate.
Ei nu sunt unici în România, dar cei de la Ulmet sunt cei mai interesanți, cei mai mari și cei mai mulți. Aceștia se află la marginea satului Ulmet, comuna Bozioru, în Subcarpații de Curbură, în zona numită Țara Luanei.
De curând au fost montate indicatoare, așa că plimbarea a devenit și mai ușoară. În 15-20 de minute am ajuns într-o poieniță, dăm de primul trovant, semn că suntem pe drumul cel bun. Aici se află persoana cu biletele de acces, 4 lei de adult am plătit, și încă vreo 10 minute prin pădure până pe dealul cu trovanții. La ieșirea din pădure deja dăm de două OZN-uri, așa îmi lasă impresia. În stânga ei se află Toboganul. Nu sunt denumiri întâmplătoare, există o oarecare asemănare cu obiectele a căror nume au luat. De aici, trovanții apar unul după altul, care mai de care mai interesanți. Unii sunt băgați în pământ, alții sfidează gravitația. Unii rotunzi, alții ca o cochilie de melc, iar alții mai cu… moț, ca un papanaș.
Majoritatea vizitatorilor se opresc aici, dar poteca continuă prin pădure și duce către alți trovanți cu forme interesante: Coloana, Balena și Delfinul.
Focurile Vii, unul dintre fenomenele destul de rare în lume se găsesc și în România, în doar 2 locuri: la Andreiașu în Vrancea și la Lopătari, satul Terca în Buzău. Nu e ceva ce impresionează prin mărime, ci fenomenul în sine este unul interesant: gazele care ies la suprafață prin fisurile scoarței și se aprind de la soare sau sunt aprinse de oameni. Formarea lor se aseamănă cu cea a vulcanilor noroioși, cu diferența că gazele în drumul lor spre suprafață nu mai traversează pânza freatică.
- Grunjul de la Mânzălești
Micul munte alb este unic în peisajul țării. Deși situat într-o zonă în care se găsește unul dintre cele mai mari zăcăminte salifere din România, dar și a culorii alb-cenușie, s-ar crede că este format din sare, dar el este alcătuit din tuf vulcanic prins între marne și gresii. Se găsește la intrarea în Mânzălești, la confluența dintre Pârâul Slănic şi Pârâul Jgheab.
La aproximativ 20 km de orașul Buzău, pe dealul de deasupra satului Cernătești se află singura rezervație de acest gen din județ. Liliacul înflorește de la sfârșitul lui aprilie până la jumătatea lui mai, în funcție de vreme. Anul acesta am fost pe 13 mai și a fost prea târziu.
Pentru a ajunge pe dealul cu pricina, din sat, trebuie parcurs un drum de pământ de circa 4 km. Surprinzător, acest drum este foarte bun. Sunt montate și câteva indicatoare care să confirme că sunteți pe drumul cel bun.
Locul acesta este magic, iar noi am fost norocoși că l-am găsit în cea mai frumoasă înfățișare a sa. Canioanele adânci și rupturile de pantă care au scos la suprafață sarea contrastau cu verdele crud al primăverii și poienile înflorite.
Canioanele care brăzdează relieful ascund numeroase peșteri, iar una dintre ele impresionează prin dimensiuni. Este vorba despre 6S Mânzălești care este cea mai mare peșteră formată în cavitate salină din Europa și a doua din lume. Are lungimea de 1257 m și cândva s-a situat pe primul loc până a fost descoperită altă peșteră de acest gen cu mult mai mare. Acestea nu se pot vizita deoarece gurile de intrare au fost afectate de prăbușiri.
- Barajul și Lacul Siriu
Se află pe drumul ce leagă Buzăul de Brașov și este un lac de baraj artificial pe râul Buzău. Barajul hidroenergetic este al doilea cel mai mare baraj de anrocamente din Romania cu 122 m înălțime și 570 m lungime. Drumul care șerpuiește pe marginea lacului este unul dintre cele mai pitorești din România, traversează viaducte și are destule locuri unde se poate opri și admira peisajul care este superb.
În preajma lacului se află câteva atracții care sunt deja pe lista noastră: Cascada Pruncea, stațiunea Băile Siriu, Lacul Vulturilor.
- Cascada Pruncea
Deși de mici dimensiuni, 6-7 metri are căderea de apă, Cascada Cașoca este deosebită. Este flancată de stânci înclinate și străjuită de copaci falnici. Iar perioada aleasă, după jumătatea lui octombrie, a fost cu adevărat inspirată. E adevărat că toamna face totul mai frumos.
Traseul este ușor și accesibil, se poate ajunge cu mașina până în apropiere de cascadă. De la ieșirea din Nehoiu, înainte de barajul Siriu, se face dreapta pe un drum lăturalnic pentru circa 5 km. Drumul este asfaltat la început, apoi se transformă în forestier, dar este nivelat și poate fi parcurs și de mașinile joase.
Aș recomanda ca măcar ultimii 2 km să fie parcurși pe jos, valea râului Cașoca este foarte frumoasă, iar râul a creat săritori și ochiuri de apă interesante.
Am combinat vizita la cascadă cu o plimbare prin satul Bâsca Rozilei. Am ajuns în acest sat în căutarea punții suspendate din Gura Teghii. Are și el punte suspendată, dar obiectivul meu era la o distanță de câțiva kilometri. Nu-i bai, am descoperit peisaje pitorești, iar culorile toamnei nu au făcut decât să sporească frumusețea locului.
Sunt mai multe trasee pentru a ajunge la Lacul Vulturilor, noi l-am ales pe cel cu plecare din Crașna. Face parte din Masivul Siriu, a cărui punct maxim este Vf. Mălâia, 1662 m.
Lacul Vulturilor este situat la altitudinea de 1420 m, are o suprafață de 1 ha, adâncime maximă de 2 m și e alimentat din ploi, topirea zăpezilor și din izvoarele de la poalele Culmii Mălâia.
Traseul este marcat cu triunghi albastru până în Șaua Poarta Vânturilor, apoi punct roșu.
Opțional, se poate urca pe Vf. Mălâia pe nemarcat de la lac sau pe cruce roșie din Șaua Poarta Vânturilor.
Ținutul Buzăului este la un pas de a deveni Geoparc UNESCO și recunoscut ca teritoriu cu valoare culturală și naturală de importanță internațională. În decembrie 2020 a fost încheiat primul pas în acest demers când s-a trimis dosarul spre evaluare. Statutul de Geoparc ar aduce în zonă investiții și expunere internațională ceea ce ar aduce o creștere însemnată a turismului.
