La ce te gândești când spui Maramureș? Porți și biserici din lemn, turle țuguiate, Cimitirul Vesel, Cascada Cailor, Mocănița, nu? Ei, bine, cam asta am vânat și noi în 3 zile în Maramureș. De mult era trecut în carnețelul cu dorințe și cum am prins 3 zile libere, n-a mai fost loc de discuții. Am plecat la 3 noaptea din Focșani, cu opriri la Mănăstirea Voroneț și Ciocănești și alte câteva indispensabile. Chiar dacă timpul a fost cam din scurt, am reusit să bifăm cele mai importante atracții.
Cascada Cailor
Din Borșa ai 2 variante de traseu pentru a ajunge la cascadă, ori pe jos, ori cu telescaunul. Ghicești ce variantă am ales? Desigur că telescaunul. Nu era tocmai devreme și riscam să înnoptăm prin pădure. Plecarea este din Complexul Turistic Borșa, aflat în spatele hotelului Roman, unde am și avut cazare. Dacă îmi aduc bine aminte, am plătit 10 lei urcarea și 10 lei coborârea. Traseul are circa 2 km, durează vreo 17 minute și se ajunge până la altitudinea de 1380 m. Sus, din poiană pleacă trasee către Cascada Cailor, Lacul Stiol și alte direcții. De aici până la cascadă se mai merge pe jos circa 20 minute, traseul este de o dificultate mică.
Cascada Cailor este cea mai înaltă cascadă din România cu circa 90 m și cade în mai multe trepte. Nu este foarte spumoasă, sau poate am ajuns noi într-o perioadă fără prea multe precipitații. Dar de frumoasă, n-are nimeni nimic de obiectat.
Apropo de precipitații… Când am ajuns la ea începuse să picure ușurel, ușurel, așa că ne-am adăpostit sub refugiul acela care se vede și în poză. Am stat vreo 10 minute, părea că s-a mai liniștit și am plecat ca să nu ne prindă iar. Și nu ne-a prins până nu eram în telescaun când a venit torențial și însoțită de un vânt rece. Ne-au dat niște pături când ne-am urcat, nu ne-au fost utile prea mult.
Mocănița de la Vișeu de Sus
A doua zi de dimineață, am plecat din Borșa către Vișeu de Sus pentru a ne plimba cu mocănița. Am ajuns la fix, am reușit doar să ne cumpărăm bilete și să ne urcăm în ultimul tren din ziua aceea. 53 de lei de persoană și îmbarcarea. Nici n-am avut timp să ne plângem de pretul prea mare al biletului. Traseul are 21 km, din Vișeu până în Paltin, pe Valea Vaserului. Citisem despre plimbarea cu mocănița numai la superlativ și într-un fel îmi creasem mari așteptări. Peisaje sălbatice, extraordinare, senzații inedite promitea.
Ce să spun, a fost prima plimbare cu o mocăniță și știu sigur că prea curând nu voi face alta. Treaba a fost cam așa, merge foarte încet (știam asta), am avut niște probleme cu trenul, s-a oprit de vreo două ori pe traseu și am așteptat, ajunși la Paltin am făcut o pauză de o oră. Toată treaba cred că a durat vreo 6 ore, la asta nu mă așteptam. Am avut timp berechet să boicotăm cei 53 de lei. Noroc că ne-am împrietenit cu niște englezi tare simpatici care locuiau în Italia. Ne-au spus că adoră România și că urmau să vină în Vrancea, cine a spus că județul nostru nu e cunoscut? Și în plus, prea puțină sălbăticie, iar peisajele spectaculoase au întârziat să apară.
Mănăstirea Bârsana
Din Vișeu de Sus până la Bârsana sunt în jur de 45 de km, așa că ne-am îndreptat într-acolo.
Ne-a impresionat încă de la intrare, Turnul-clopotniță care ne-a întâmpinat este în stilul specific Maramureșului și partea cea mai frumoasă încă n-o văzusem.
Clopotnița pare să fie intrarea către rai. Urmează o curte mare cu multe, multe flori și spațiu verde. Am avut norocul să ne aflăm acolo când toate florile erau înflorite. Locul este de vis vara.
În curte se găsesc mai multe clădiri: Stăreția, Casa Voievodală, Casa Artistului, construită pentru a găzdui artiști pentru creație sau odihnă, Altarul de vară, un muzeu, chilii și anexe gospodărești, toate cu acoperișuri specifice zonei. Se poate spune că aici este cel mai Maramureș din Maramureș.
În partea dreaptă a curții se află biserica de lemn cu ai săi 57 m înălțime. A fost cândva cea mai înaltă construcție de lemn din lume.
Mănăstirea a întâmpinat multe greutăți de-a lungul istoriei ei, a fost desființată, distrusă, mutată, profanată, până în 1991 când s-a hotărât construcția unei noi biserici și aducerea ei la viață.
Cimitirul vesel de la Săpânța
Cazare am avut la una din pensiunile din Săpânța și a treia zi (și ultima) o începem în forță după un mic dejun cu vedere la cimitir.
L-am revizitat la o distanță de circa 10 ani, nu prea m-am amuzat, nici atunci, nici acum, în opinia mea numele i se trage de la coloritul crucilor. Unii au avut o moarte tragică, alții au murit prea tineri, totuși, rimele te fac să uiți pentru moment acest fapt. Și totuși una iese din tipare și asta deoarece nu este scrisă la persoana I, ci este scrisă în numele altei persoane, în cazul de față, ginerele, care nu prea a avut-o la suflet pe soacră. El chiar a reușit să fie amuzant.
,,Sub această cruce grea
Zace biata soacra mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și citea ea
Voi care treceți pe-aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iară-i cu gura pă mine
Dar așa eu m-oi purta
Că-napoi a inturna
Cei care citiți aici
Ca mine să nu pățiți
Soarcă bună vă găsiți
Cu ea bine să trăiți.”
Fiecare cruce este colorată în albastru vibrant, culoarea predominantă din cimitir, are o câte o scenă care-l reprezintă pe defunct și o scurtă poezioară în care e prezentată viața lui în grai popular.
Aici, la loc de cinste, se află și mormântul creatorului Cimitirului Vesel, Stan Ioan Pătraș. Acesta s-a inspirat din cultura dacilor care considerau moartea un eveniment vesel, și a înființat acest loc unic în lume. Și s-au adunat aproximativ 800 de cruci de atunci.
A stârnit vâlvă în lumea largă, a fost desemnat cel mai impresionant loc de veci și a ocupat primul loc în clasamentul celor mai frumoase necropole din lume. Cu așa recunoaștere internațională, a intrat și în Patrimoniul UNESCO.
Preț: 5 lei/adult.
Mănăstirea Săpânța Peri
În apropierea localității Săpânța, foarte aproape de granița cu Ucraina (atât de aproape că ne intrase roamingul), pe malul drept al Tisei se află această mănăstire. A fost construită pentru a aminti de vechea mănăstire Sfântul Arhanghel Mihail din Peri, astăzi aflată pe teritoriul Ucrainei. Este relativ recentă, construcția ei a început în 1997, sfințită în 2003 și terminată în 2004 și a devenit cea mai înaltă construcție de lemn din lume cu ai săi 78 m. Crucea din vârful turlei are 7 m și este învelită în aur, vreo 4 kg. Dar aur nu se găsește doar aici, ci și în interiorul lăcașului, alte 8,5 kg.
Se află în Parcul Dendrologic Livada, departe de zarva satului, nu te aștepta la un drum de țară, el este recent asfaltat, doar că este cam îngust. Fiind o construcție nouă, grădina nu era chiar bogată în flori, dar este înconjurată din toate părțile de verdele pădurii.
Pe lângă biserică se mai află și alte clădiri: altarul de vară, clădirea stăreției și corpul de chilii.
Aici a fost ultima oprire din Maramureș, urmează lungul drum spre casă. Dar promitem că ne vom întoarce, mai avem multe de văzut aici.
