Toscana este, fără dar și poate, cea mai frumoasă regiune a Italiei. De la marile orașe medievale, întinsele vii, drumurile sinuoase printre dealuri mărginite de chiparoși falnici și până la nenumăratele orășele cocoțate pe vârfurile dealurilor, totul în Toscana este la superlativ. Limitându-te doar la marile orașe, Florența, Siena, Lucca, Pisa, fără să te pierzi pe străduțele și ,,ungherele” burgurilor antice, ar însemna să te privezi de adevărata esență a acestui teritoriu. Acesta, se pare, că a fost motto-ul nostru, la fiecare vizită aveam și câte unu-două orășele în program. Și s-au strâns câteva, nu atât de multe pe cât mi-aș fi dorit: Pitigliano, Pistoia, San Gimignano, Montepulciano, Sovana și Sorano.
Rămăsesem cu niște restanțe din cele câteva vizite în Toscana, Monteriggioni și Volterra, prea puțin cunoscute și totuși atât de frumoase.
Monteriggioni este din alt film, este situat pe un deal și a fost construit în așa fel încât să urmărească contururile naturale ale lui și a rezultat o fortăreață înconjurată de ziduri circulare. Aceste ziduri au o lungime de 570 m, 14 turnuri și sunt aproape intacte deși au fost construite în secolul XIII. A fost construit cu rol de apărare împotriva fiorentinilor, atmosfera s-a schimbat, dar înfățișarea nu atât de mult.
Dante Alighieri, poet și filosof toscan, a fost fascinat de micuțul orășel căruia i-a dedicat câteva versuri în Divina Comedie, în Infernul, mai exact. Am vrut să traduc cele câteva rânduri, dar tot ce am reușit să scot a fost ,,Monteriggioni cu turnuri se încoronează”. Așa e în italiană:
« […] però che, come in su la cerchia tonda
Monteriggion di torri si corona,
così la proda che ‘l pozzo circonda
torregiavan di mezza la persona
li orribili giganti, cui minaccia
Giove del cielo ancora quando tona »
După ce am lăsat mașina în parcare, am urcat pe jos pe lângă zidurile vechi, iar după câteva minuțele eram deja la una din cele două porți, Porta Franca, iar apoi ajungem în piața principală, Piazza Roma. Aici se află Biserica Santa Maria Assunta, construită în acelasi timp cu fortăreața, Muzeul Armelor, câteva magazine cu suveniruri și terase.
De aici poți face două lucruri, poți lua fortăreața la picior sau să te plimbi pe ziduri. Bine, nu e chiar pe ziduri, ci pe pasarela adăugată exact pe lângă zid. Nu contează în ce ordine le faci, important e să nu omiți niciuna. Noi am început cu plimbarea pe ziduri, ne place să cuprindem cu o singură privire cele patru zări. Val D’Elsa și Chianti se văd foarte bine de aici.
Biletul costă 2 euro de persoană și poate fi folosit pentru ambele secțiuni (pasarela nu înconjoară zidurile, ci sunt doar două porțiuni în apropiere de porțile de intrare).
După ce am terminat cu plimbarea, am luat la picior străduțele, am dat iama în magazinele cu suveniruri și ne-am răcorit cu o înghețată delicioasă și ne-am înfruptat din niste sălămiori tradiționali.
A doua restanță este Volterra. Fanii Twilight știu despre ce este vorba, orașul în care locuiau membrii clanului Volturi. Dar scenele din film nu au fost filmate aici, ci în Montepulciano.
Lăsăm la o parte vampirii… Volterra este un orășel medieval cu origini etrusce, fiind medieval este înconjurat de ziduri foarte bine conservate, străzi înguste mărginite de clădiri înalte din piatră, arcuri, așa cum îi stă bine unei așezări cu astfel de trăsături.
Am intrat prin Porta San Francesco și apoi ne-am plimbat fără un plan, așa cum ne place să facem în orășelele mici. Am făcut dreapta la bifurcația de mai jos.
După câteva minute de la intrare am ajuns în Piazza San Giovanni, inima religioasă a orașului cu Catedrala Santa Maria Assunta, construită în 1120, Baptisteriul care semăna cu cel din Pistoia și Turnul Campanaria.
La o mică distanță de această piață se află una dintre cele mai frumoase piețe a Volterrei, Piazza dei Priori, în care se află impunătorul Palazzo dei Priori construit în secolul XIII, Palazzo Pretorio și Turnul Purcelușului.
Continuând plimbarea am ajuns la altă poartă de intrare.
Ne depărtasem de centru, așa că am recalculat traseul. Treaba s-a schimbat, am ajuns în zona cu multe magazine, terase și agitație. Ceea ce am observat atunci și mi s-a părut curios, predominanța obiectelor din alabastru. Bine, n-am știut nici ce fel de material era, dar asta n-o mai pomenim. :)) Orașul este cunoscut pentru acest meșteșug, au chiar și un muzeu al alabastrului cu utilaje și metode de escavare al acestui mineral.
În partea nordică, la marginea orașului și în afara zidurilor am găsit Teatrul Roman, ridicat pe un antic sit etrusc în secolul I d.Hr. În spatele lui să află resturile unei băi romane din secolul IV.
La grande bellezza!
Mi s-au activat ceva emoții decantate la revederea acestor fotografii, nu mai intrasem de mult timp în ele, probabil, din acest motiv. Știi cum se spune, o dată vizitată Toscana, nimic niciodată nu va mai fi la fel.
Cu Toscana am terminat, mai am câteva orășele din Umbria, dar asta în alt episod.
