Majoritatea traseelor din Munții Vrancei sunt foarte lungi și se parcurg pe durata mai multor ore sau zile. Vreau să vă propun două trasee scurte numai bune pentru o ieșire de o zi. Ambele beneficiază de priveliști superbe, unu mai mult decât celălalt, asta dacă aveți noroc de vreme senină. Există și un element comun, faptul că intrarea pe traseu se face de pe drumul ce leagă Greșu de Ojdula.
- Golul Lepșei
Golul Lepșei reprezintă o zonă de pășune extinsă din Munții Vrancei, situată la granița dintre Vrancea și Covasna.
Traseul nu este marcat, dar este ușor de intuit. Începe de pe drumul care leagă Greșu de Ojdula, imediat după borna care indică kilometrul 93 sau 28 km până la Târgu Secuiesc. Aici se deschide un drum forestier pe partea dreaptă. Drumul forestier este accesibil doar mașinilor de teren. Mașina se poate parca la începutul drumului, este loc suficient.
Am urmat drumul forestier, pentru circa 1 km se desfășoară prin pădure, apoi am ieșit în zona de pajiște. Noi am fost la sfârșitul lui noiembrie, într-o zi geroasă, iar toți copacii erau îmbrăcați în alb, un adevărat peisaj hibernal. Am continuat pe drum încă vreo 2 km apoi am urcat pe vârful din stânga, nu știu dacă are vreun nume. Fiind o zi senină am putut vedea până departe.
De aici ne-am întors, dar traseul poate fi continuat până la punctul Trei Hotare, locul unde se întâlnesc cele 3 județe: Vrancea, Covasna și Bacău.
- Pasul Mușat – Poiana Hârtanu
Traseul începe de pe drumul care leagă Greșu de Ojdula, de la granița dintre Vrancea și Covasna, imediat după obiectul (nu știu care este numele) care marchează trecerea dintre cele două județe, venind dinspre Focșani.
Chiar la intrarea în traseu se găsesc marcajele, dar și o zonă extinsă unde se poate parca mașina.
Marcajul este cruce roșie, iar până în Poiana Hârtanu ar trebui să facem 1,5 – 2 ore. Am început să urcăm, ușor la început, dar pe parcurs s-a mai intensificat, dar nu mult. Urcarea a fost aproape continuă până într-o zonă mai descoperită, apoi am intrat în pădure în ușoară coborâre. Zăpada era destul de mare, dar norocul nostru a fost că am găsit cărarea bătătorită de drumeții din zilele precedente. Doar într-o zonă unde viscolise a trebuit să ne facem potecă.
Prin pădure am mers 1 km și un pic și am ajuns în Poiana Hârtanu. Am vrut să ajungem la refugiul montan așa că a trebuit să traversăm poiana, încă aproximativ 500 m. Refugiul Hărtan (așa scria pe el) și nu Hârtanu ca poiana, se află la 1400 m altitudine. Este destul de nou și arată foarte bine.
Timp total (pauze incluse): 4 ore
Lungime: 4.5 km pe sens (după unele surse 3.2 km)
De la refugiu, traseul poate fi continuat către Vf. Lăcăuți.
