În zona montană a judeţului Vrancea, pe valea Zăbalei se află o comună în care inevitabila modernizare, nu a lăsat tradiţionalul fără suflu(de tot), Paltin. Vorbesc aici despre cel mai logeviv festival folcloric din Vrancea, ţinut în fiecare an în ultima duminică din luna iulie de 47 de ani şi despre subiectul de astăzi, Muzeul Etnografic din Paltin. Este ca un fel de fereastră spre trecut în care şi-au găsit ocrotirea sute de obiecte a căror existenţă şi utilizare a apus demult.
Clădirea a fost construită pentru a servi drept muzeu, după trăsăturile caselor tradiţionale din zonă, dar la o scară mai mare. A fost construit la îndemnul primarului de la vremea respectivă, Ionaşc Nichitoiu cu sprijinul locuitorilor comunei Paltin. Inaugurarea a avut loc în anul 1972. De specificat, multe din piesele expuse sunt donate de săteni, unele având o vârstă de peste 100 de ani. Muzeul are temelia din piatră, acoperiş înalt cu şindrilă şi o prispă cu rol decorativ şi practic. Înăuntru, 4 camere alcătuiesc muzeul propriu zis, plus o cămăruţă cu rol de depozit. Cele 4 camere sunt organizate în acest mod:
– o cameră de expoziţie a portului tradiţional. Ii şi catrinţe, unele care au peste 100 de ani, opinci, accesorii, costume populare bărbăteşti cu accesoriile de rigoare sunt expuse şi îngrijite cu cea mai mare atenţie.
,,Portul popular vrâncean constituie o unitate etnoculturală care s-a transmis din fondul arhaic autohton de la străbunii noştri daci, prin perioada feudală până în contemporaneitate.”
– o cameră de zi. Avea dublu rol: de dormitor şi de bucătărie. În mijlocul camerei se află o sobă care pe timp de zi era folosită pentru gătit, iar pe timpul nopţii era căutată pentru căldura emanată.
,,Împodobirea interiorului ţărănesc de pe valea Zăbalei constă în aranjarea păretarelor cu motive vrânceneşti deasupra patului pe două rânduri, la care se aranjează serveţele încreţite pe mijloc, căpătând aspectul unor fluturi. Pe pat se aşeajă cerga miţoasă şi pene învelite în ţesătură de casă din bumbac, ornamentate cu motive geometrice sau florale stilizate.”
– o cameră în care au fost expuse unelte agricole şi meştesugăreşti. Unelte folosite la munca pământului, la pădure, obiecte folosite la prepararea laptelui şi a derivatelor din lapte şi numeroase alte ustensile utilizate în gospodărie.
,,Pădurea a avut un rol foarte important în dezvoltarea social-economică a Ţării Vrancei, stimulând apariţia şi evoluţia unor multiple ocupaţii, transmise din generaţie în generaţie: pădurăritul, pescuitul, agricultura, păstoritul şi diferite ramuri ale lemnăritului.”
– o cameră în care se află unelte de ţesut şi ţesături specifice zonei. Zona dedicată exclusiv femeilor. Bărbaţii aveau datoria de a prelucra uneltele necesare, iar femeile aveau grijă ca din casă să nu lipsească nimic. ,,Nu era femeie care să nu cunoască acest meşteşug” , ne-a informat custodele muzeului.
Holul păstrează câteva documente legate de atestarea comunei Paltin, fotografii vechi ale satului şi ale sătenilor, diplome, o carte cu impresii şi alte mici obiecte preţioase.
Poarta mare, din lemn, încrustată cu diferite motive şi acoperită cu şindrilă face trecerea în tradiţionalul autentic. Acest mic arc de triumf din lemn, pe lângă funcţia pentru care a fost construită, arată şi vrednicia sătenilor. Perechea de coarne de cerb este cireaşa de pe tort.
Vizitarea lui se face contactând-o pe doamna Drăguţa Miloiu, custodele muzeului, de luni până vineri. O să fiţi surprinşi de numărul mare de vizitatori pe care îl atrage, studenţi, elevi şi chiar turişti din ţări ca Franţa, Belgia sau Germania. Chiar ne povestea despre un grup de belgieni care au rămas impresionaţi de…WC-ul din spate.
–––––––––––
Mă adresez locuitorilor comunei Paltin, cei care ştiu pe cineva care a donat obiecte la acest muzeu, este rugat să lase numele şi apoi eu îl voi ataşa în articol în semn de respect. Vă mulţumesc!
–Ion Baciu-coarnele aflate pe poarta de la intrare
