Spuneam în articolul despre locurile unde găsim florile de primăvară sălbatice că la Cernătești se găsește liliac. De când am aflat de acestă rezervație naturală, am vrut să ajung. Anul acesta, pe 13 mai am pus de o excursie de o zi prin Ținutul Buzăului.
Cernătești se află la o distanță de circa 20 km de orașul Buzău, pe Valea Slănicului. Aici se află rezervația naturală ,,Dealul cu Lilieci”, unica din județul Buzău de acest fel. Pentru a ajunge la dealul cu pricina, din sat, de la indicator, am făcut stânga pe o uliță. GPS-ul mi-a indicat să facem stânga imediat după pod, dar eu știam că trebuie să fie un indicator, îl văzusem când am fost la Focurile Vii și am mai continuat câteva sute de metri până am dat de el.
Ulița la început este asfaltată, dar apoi devine de pământ. Surprinzător, acest drum de pământ este foarte bun și poate fi făcut cu orice tip de mașină. În puncte cheie am găsit indicatoare care ne confirmau că eram pe drumul cel bun. Am trecut și pe lângă un releu, dar noi am ținut drumul care se desfășura pe coama dealului. Vreo 4 km am mers pe acest drum până am ajuns la primele tufe de liliac sălbatic. De aici nu se mai poate înainta cu mașina așa că am parcat. Ne făceam probleme că nu avem unde parca, dar acolo unde drumul se termină, locul se lățește și pot încăpea lejer câteva mașini.
Tufele de liliac păreau pe trecute, hai să mergem pe cărare, poate sunt mai multe flori. Și am mers, și am mers, dar liliac înflorit nu am mai găsit. Hmm, cam dezamăgitor. Totuși, priveliștea de pe deal, un căprior simpatic și un gușter prietenos ne-a făcut să trecem peste dezamăgirea că nu am găsit liliecii înfloriți.
Îmi pot imagina cum este dealul când sunt înfloriți. Și nu doar liliecii. În dreapta cărării care însoțește dealul se află o livadă de cireși care înflorește cam în aceeași perioadă. Ce parfum trebuie să fie! Divin.
Următoarea oprire, Platoul Meledic. Mai aveam de parcurs 36 km. GPS-ul tot eronat ne-a indicat, după calculele lui trebuia să facem dreapta pe lângă Grunjul de la Mânzălești, dar eu citisem înainte că trebuie continuat spre sat câteva sute de metri și apoi dreapta. Doar că am ratat indicatoarele deoarece așteptam să fie scris ,,Platoul Meledic”, nu doar ,,Meledic”. Și am ajuns la intrare în Lopătari și am urcat pe un drum de piatră. Așa suntem noi, ne place hardcore, de ce să urcăm pe drum asfaltat impecabil când putem urca pe drum nasol de piatră? Poker face.
Am avut și avantaje că am urcat pe aici, am admirat în toată splendoarea canioanele și rupturile de pantă care au scos la suprafață depozitele de sare. Împreună cu verdele crud al primăverii și poienile înflorite au format peisaje extraordinare, superbe, magice.
Drumul acesta ne-a scos în apropiere de Lacul Meledic. Interesant la acest lac este faptul că deși este situat pe un depozit de sare, apa acestuia este dulce. Cum am coborât din mașină am observat că o vulpiță ne urmărea din depărtare. Ne-a aruncat câteva priviri, apoi și-a văzut de drumul ei.
Noi am luat-o prin poiană și am ajuns deasupra canioanelor. De aici avem altă perspectivă asupra reliefului.
Canioanele care brăzdează relieful ascund numeroase peșteri, iar una dintre ele impresionează prin dimensiuni. Este vorba despre 6S Mânzălești care este cea mai mare peșteră formată în cavitate salină din Europa și a doua din lume. Are lungimea de 1257 m și cândva s-a situat pe primul loc până a fost descoperită altă peșteră de acest gen cu mult mai mare. Acestea nu se pot vizita deoarece gurile de intrare au fost afectate de prăbușiri.
Un pic mai sus am dat de o poieniță superbă cu ciuboțica cucului, Doamne, cât de frumoasă este primăvara.
Meledic, în slavonă, înseamnă loc de popas, loc de odihnă, nici nu putea avea un nume mai potrivit. La odihnă ne-a îndemnat poienița și nu am putut să o refuzăm.
Pentru a coborî de pe platou am folosit drumul cel bun, asfaltat și fără denivelări.
