Răsărit de soare în Făgăraș, așteptări vs. realitate

Una dintre chestiile de făcut în vara aceasta era să văd un răsărit în vârf de munte. Am eliminat din ecuație dormitul la cort, deocamdată, dar nici nu voiam să mergem noaptea prin pădure și nici să dureze mult. După lungi dezbateri, singurul care îndeplinea toate cerințele era Vf. Vânătoarea lui Buteanu, un traseu scurt și pe care l-am mai făcut, așadar nu exista riscul să orbecăim prin întuneric după marcaje.

O altă problemă la care nu aveam răspuns era ora răsăritului. Pe internet găsisem că ar fi 6 și ceva, știam că nu poate fi corect, alte articole și postări pe grupurile pe munte nu aveau trecută ora, offff. Apoi am luat-o logic, mai devreme de ora 5 nu avea cum să răsară.

Și a venit și ziua plecării. Focșani e foarte departe de Lacul Bâlea, circa 5 ore. La 23:00 am plecat, trafic nu era, așa cum era de așteptat la ora aceea, iar la ora 3 eram deja în parcarea de la Bâlea. Să plecăm pe traseu era prea devreme și am mai așteptat o oră în mașină.

Pe la 4:15 am plecat în aventura noastră, noi doi, singurii oameni prezenți la acea oră.

Traseul începe de lângă Cabana Bâlea Lac, marcaj triunghi albastru. Porțiunea până în Șaua Capra este cea mai dificilă de pe traseu, este o urcare de circa 300 m, cam pieptiș, dar nu e de speriat. Noi am făcut-o în mai puțin de o oră. Din Șaua Capra am urmat marcajul cruce albastră. Traseul este mult mai lejer, urcare ușoară, numai că poteca este mai îngustă. Mergem pe curba de nivel, apoi un pic pe creastă, având în stânga Căldarea Văiugii și în dreapta Căldarea Lacului Capra. Încă nu se luminase, nu vedeam nimic și în toată liniștea aceea am auzit un zgomot, ca un mârâit. Oare să fie urs? Dar oare sunt urși la altitudinea asta? Am rămas în alertă și verificam din când în când cu lanterna spre partea de unde s-a auzit.

Acum aveam altă problemă, cu cât înaintam cu atât ceața era tot mai deasă. Lasă că se ridică, mai este până răsare soarele, ne îmbărbătam noi.

Am decis să mergem pe Vf. Capra întâi, știam de porțiunea aceea un pic mai abruptă și nu voiam să riscăm nimic. Am urmat poteca formată către dreapta și în câteva minute am ajuns pe vârf.

Ceața nu dădea semn că se ridică, noi încă eram optimiști. Era în jur de ora 6 și tot ce vedeam era ceață. Am hotărât să schimbăm vârful, poate ne aduce mai mult noroc. 😀

Pe porțiunea abruptă către Vf. Vânătoarea lui Buteanu a fost montat un lanț care facilitează urcarea și coborârea. Era în jur de ora 6 era când am ajuns în vârf, ne resemnasem că am pierdut răsăritul, dar măcar să admirăm niște peisaje. La un moment dat, dintr-o dată, ceața a început să dispară, iar peisajele au început să se descopere asemenea unei mirese când i se ridică voalul. Asta da comparație! :)) A început un dans al norilor și am devenit muți în fața acestui spectacol.

Show-ul nu se terminase, a intrat în scenă Efectul Gloria. Era prima dată când îl vedeam. Acesta se formează când umbra unor obiecte sau persoane este proiectată pe un nor sau o zonă cu ceață, astfel că umbra apare mărită și se poate observa când persoana sau obiectul se află între Soare și un nor sau o zonă cu ceață. M-am simțit binecuvântată deoarece este un fenomen destul de rar.

Vântul puternic și frigul nu ne-au dat pace tot traseul, iar pe creastă era și mai intens. Am început să coborâm spre Șaua Capra unde am avut parte de o altă surpriză, o capră neagră care păștea nestingherită. Ne-am oprit din mers să nu o speriem și să putem să o admirăm. Pentru mine, dacă văd o capră neagră pe traseu înseamnă că am avut o tură reușită chiar dacă nu ne-am atins obiectivul, cum a fost și acum.


Eram în dubii dacă să urcăm și pe Iezerul Caprei și ne-am decis să nu o facem. Totuși, ar fi trebuit.
În scenariul din capul meu, acum că a răsărit soarele și s-a mai încălzit afară, stăteam la soare ca șopârlele. Nu era nici cald, nici soare și bătea foarte tare vântul. Am fotografiat Transfăgărășanul și Lacul Bâlea că se vedea tare frumos de aici de sus și am plecat.

Ne-am oprit la Cabana Bâlea să ne trezim cu o cafea și ne-am mai plimbat un pic în jurul lacului apoi ne-am văzut pe drum.
Să știți că nu este aglomerat pe Transfăgărășan, vă duceți voi la ora nepotrivită. 😀 Era ora 9 când am plecat de la Bâlea și ne-am întâlnit doar cu câteva mașini.