Au trecut 4 ani de când plaiurile mioritice, locul copilăriei, familie, prieteni s-au transformat în doruri. 4 ani de când am luat-o de la zero, mi-am pus în steand-by tolba de vise şi mi-am urmat inima. Vise mari care până acum trebuiau să se contureze, ele se încăpățânează să rămână tot la stadiul de vise. Asta îmi strânge un pic inima, nu faptul că m-am dezrădăcinat de familie şi prieteni, îi aud zilnic, iar timpul revederii este mai dulce. Nu-mi place să-mi plâng de milă, nu am fost silită de nimeni să-mi las țara, a fost alegerea mea şi am făcut-o cu inima. Se spune că astfel de alegeri nu dezamăgesc niciodată, până în acest moment sunt întru totul de acord, şansele ca timpul să-mi demonstreze contrariul sunt nule.
Este o zicală care îmi place tare mult: ,,homo locum ornet, non ornat homonem locus” (omul sfințeşte locul, nu locul pe om), este motto-ul după care mă ghidez. Locul nu trebuie să ne schimbe, e adevărat că suntem în țări străine departe de tot ce iubim, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne schimbe starea de spirit, nu ne limitează în a fi noi înşine. Aici, ca în orice loc ne vom afla, putem face lucruri mărețe, putem avea o viață frumoasă, trebuie să-ți găseşti ceva care să te motiveze. Eu le-am găsit pe ale mele, simple, dar de efect şi totul a început să se lumineze.
- Un oraş extraordinar şi o țară de excepție. Când spui Roma, spui istorie şi mărturii ale acestei lungi istorii se găsesc la tot pasul. Merg pe principiul ,,vezi şi cunoaşte cât mai mult posibil” şi cum nicio bucurie nu vine niciodată singură, destinul mi-a ,,aruncat” în cale câteva evenimente care îmi dă posibilitatea de a vizita muzee şi situri arheologice gratis. Lăsăm Roma şi vorbim de Italia, ce țară minunată! Mare, munte, vulcani, adoratele mele orăşele medievale şi sit-uri arheologice de o dată cu timpul (cum îmi place mie să spun). Enumăr câteva din cele pe care eu le-am văzut: Pompei, Herculaneum, Necropolele Etrusce de la Cerveteri şi Tarquinia, Ostia Antică, Villa Adriana.
- Bucătaria italiană. Paste, pizza, tiramisù, gelato sunt simbolurile Italiei. Aici am mâncat cea mai bună înghețată, am mâncat pentru prima dată fructe de mare, am băut cea mai scurtă şi tare cafea şi continuu să experimentez toate varietățile de pastă şi dulciuri.
- Am învățat o limbă străină. Şi încă învăț pentru ca vreau să o vorbesc corect din punct de vedere gramatical şi ortografic. Cu siguranța îmi va fi utilă vreodată.
- Viața în Roma. Mă refer la blog. Este copilaşul meu, el îmi face şederea mai plăcută, este partea carr mă apropie cel mai mult de ceea ce vreau să fac. Dacă nu poposeam aici, cineva ar fi trebuit să inventeze blogul ăsta doldora de informaţii. 🙂
- Mi-a renăscut patriotismul şi m-am transformat într-un mic ambasador al României. Nu am ştiut cât sunt de patrioată până nu am plecat din țară şi aşa a luat naştere pagina dedicată României, în limba italiană, Romania-terra da scoprire. Am început să apreciez obiceiurile şi tradițiile noastre, cele osândite sau ignorate, dar care dau unicitate țării noastre. Am vorbit numai de bine despre ţara mea şi nu mare mi-a fost mirarea când ei mi-au confirmat spusele. Îi ştiu şi bubele, să spun că acestea n-ar exista, ar fi ca şi cum aş ascunde gunoiul sub preş. Cred că fiecare, acolo unde suntem, prin gesturi simple, putem fi patrioţi, este datoria noastră. Să nu cerem numai drepturi, să ne asumăm responsabilităţile de cetăţean, să ne asumăm ceea ce suntem, cu cele bune – pe care trebuie să le dezvoltăm – şi cu cele rele – pe care trebuie să le combatem!
Nu am ajuns unde vreau, dar îmi place să cred că astăzi sunt mai aproape decât am fost ieri, iar fiecare zi ce trece mă apropie tot mai mult. Viața în Roma o văd ca pe un schimb de experiență pe care vreau să o experimentez şi aprofundez la maxim. Nu aş putea-o face pentru totdeauna, dar cât timp va fi, va fi frumoasă, am puterea să o fac să fie aşa pentru că viată mea este în mâinile mele.
Tu ce motive ți-ai găsit?
–––––––––––––––
P.S. Mai am multe de spus despre România, Roma, Italia, dacă vrei să fii la zi cu ele, te aştept cu un Like la pagina Viata in Roma.
Imi place cum iti vezi viata in Roma si, probabil ca aceasta este si viziunea ta asupra vietii, in general. Carpe diem! Incearca sa inveti din fiecare loc, bucura-te de fiecare moment! Vei fi mereu mai bogat si mereu dornic sa continui aventura vietii.
Iar Roma este un loc extraordinar, unde poti invata o multime de lucruri, a carei frumusete devine si frumusetea ta.
Ai spus-o mai frumos decât mine. 🙂
Sunt intru totul de acord cu motivele enumerate de tine.
A locui intr-o alta tara o prioada mai lunga sau mai scurta de timp nu trbuie sa fie neaparat o corvoada, o rupere definitiva de tara natala, ci mai degraba o experienta interesanta, de descoperire, o oportunitate de a-ti largi orizonturile, de a cunoaste oameni, locuri, o alta cultura.
Asa ar trebui sa fie pentru toti, ma intristeaza cand foarte multi nu vad asa viata in strainatate. Apoi stau si ma gandesc, daca as fi mai in varsta as mai avea optimismul asta?
Da, iti spun eu, care sunt mai in varsta 🙂 Nu cred ca depinde de varsta.
Iar asta nu poate decat sa ma bucure. 🙂 Ma speria gandul ca varsta ma va face ursuza.
Se intampla totusi si inversul zicalei, cunosc personal cateva exemple de oameni „sfintiti de catre loc”, la unii ma refer in sens pozitiv, la altii din pacate nu.. 🙂
Daca locul te face o persoana mai buna, atunci te poti lasa sfintit de loc 🙂 , dar daca el te transforma dintr-o persoana buna in una trista, nu ar trebui sa permitem.