Ce surpriză, am fost iarăși în zona ecoturistică Poarta Carpaților. 😀 Mă încoronez fanul nr.1 al zonei, mulțumesc pentru încrederea acordată. :))
În zonă sunt 9 trasee marcate prin care cei interesați pot descoperi frumusețe cadrului natural și tradițional de la poalele Munților Bucegi, Piatra Craiului și Leaota. Aceste trasee însumează aproximativ 100 km și sunt de tip circuit sau buclă. Marcajul lor este reprezentat printr-un omuleț, iar fiecare traseu are o culoare specifică.
Am făcut 5 dintre ele: T8 – Pe culmea bisericuței, T9 – La amfiteatru, T3 – Plimbare prin Andole, T2 – Haihui prin Fundata și cel despre care citești acum, T1 – Hoinăreala prin Șirnea.
Șirnea a fost primul sat turistic al României, atestare obținută încă din vremea comuniștilor. A avut succes rapid, dar apoi a luat-o pe o culme descendentă. Acum este un loc liniștit și de explorat în pas molcom. Care după părerea mea nu este un lucru rău, mai ales pentru că nu suntem capabili să dezvoltăm comunități în armonie cu locul și natura. În perioada sărbătorilor tradiționale au loc evenimente și activități interesante. Aceste sărbători sunt: 25 – 31 Ianuarie – Iarna la Șirnea, 23 Iunie – Ziua Olimpică, 23 – 24 Iunie – Sânziene, 25 Iunie – 5 Iulie – Măsura laptelui și întâlnirea fiilor satului, 25 Octombrie – Focul lui Sumedru.
Traseul aferent acestui sat este marcat cu omuleț albastru, are o lungime de circa 9 km și l-am făcut în 2 ore. Acesta începe în centrul satului, de la panourile informative și continuă spre stânga, către satul Ciocanu. În prima parte, se desfășoară pe un drum neasfaltat care urcă sinuos pe dealuri având priveliști deosebite către Munții Bucegi. Am trecut și pe lângă Muzeul Etnografic din sat, se poate vizita sunând la numărul afișat pe panou.
Am părăsit acest drum spre stânga urmărind mereu omulețul, apoi după câteva sute de metri, am făcut stânga din nou, printre case. Acum avem în spate Piatra Craiului, iar în față Bucegii. Superb! În această parte a traseului se observă gâlme din calcar care dau un aspect interesant peisajului. Am găsit și un panou informativ care explica formarea acestor gâlme și a reliefului din zona Rucăr – Bran.
La un moment dat, am ieșit în drumul pe care am venit cu mașina. L-am traversat și am urcat spre pensiunea Crai Nou. 
Am hoinărit printre dealuri și case și am ajuns să avem din nou Piatra Craiului în față. În apropiere de Pensiunea Soarelui am început coborârea către centrul satului.
Marcajele sunt destul de prezente, totuși au fost momente când ne-am întrebat dacă trebuie să continuăm pe cărarea evidentă sau ar trebui să o părăsim. În astfel de cazuri, am ales să continuăm și a fost de fiecare dată o decizie bună deoarece mai târziu găseam și omulețul.
Traseul este unul ușor, fără urcușuri solicitante și poate fi făcut în orice anotimp.
Consacratele peisaje cu adăposturi sezoniere, căpițe de fân și garduri din lemn le-am întâlnit și aici. Sunt atât de fotogenice, le-aș fotografia pe fiecare în parte, și am cam făcut-o. :))
În încheiere las o strofă scrisă lângă o ciușmea din sat:
„La noi pietrele vorbesc și pădurile șoptesc
La noi stâncile gândesc iar izvoarele doinesc.
Florile sunt cântătoare și cu vorbe chemătoare.”
(Ion Duicu- Legenda Branului: Din vorbele lui Șirnea-Bran-Rogozeanu)
