Data: 16.06.2024
Era sezonul rhododendronului și aveam la dispoziție o zi pentru un traseu să mai prindem ultimele tufe înflorite. Ciucașul era varianta cea mai apropiată, deși nu era garantat că-l mai găsim înflorit având în vedere că anul acesta s-a grăbit să înflorească. Nu mai conta, important era să fim pe munte că se anunța vreme superbă.
Eram pentru a doua oară în Ciucaș, după 7 ani. E muntele cu care am descoperit pasiunea pentru drumeții.
Prima dată am urcat pe Vf. Ciucaș de la Cabana Muntele Roșu, acum am ales varianta din Pasul Bratocea.
Pasul Bratocea (1268 m) – Vf. Ciucaș (1954 m) – 3 ore
Fiind o zi de duminică, ne așteptam să fie aglomerat. Chiar și așa, deși am ajuns în Pasul Bratocea la ora 10 tot am găsit loc de parcare.
La intrarea în traseu am găsit și indicatoare, Vf. Ciucaș, 4 ore, marcaj bandă roșie.
Am început domol, dar în curând, la porțiunea scurtă prin pădure, s-a mai întețit urcarea. Am ieșit într-o poieniță, apoi iar prin pădure unde urcușul a fost ceva mai intens. Am simțit urcarea asta, chiar dacă nu era de speriat, ori nu mâncasem cum trebuie, ori sedentarismul și-a spus cuvântul, ideea e că m-am oprit de mai multe ori să-mi trag sufletul. Sau oare să fie vârsta? 😀
La ieșirea din pădure am întâlnit și primele formațiuni specifice Ciucașului, iar în scurt timp am ajuns la Culmea Bratocea. Aici am făcut și o scurtă pauză de masă.
Porțiunea cea a urmat mi-a plăcut la maxim, a fost fără urcări, am mers aproape pe curbă de nivel, iar peisajul și formele erau din ce în ce mai interesante. Tigăile Mari sunt foarte fotogenice și le-am avut în fața noastră mult timp.
Rhododendroni nu prea am găsit, doar câteva tufe răzlețe.
În Șaua Tigăilor am întâlnit o intersecție de marcaje, din acest punct se poate ajunge și la Cabana Vârful Ciucaș. Noi am continuat către vârf, preconizat că vom ajunge într-o oră. Urcarea este destul de pronunțată, cea mai abruptă de pe tot traseul. În 40 de minute am ajuns pe vârf unde era forfotă mare.
Cu cei 1954 m, vârful Ciucaș este cel mai înalt din masiv, urmat de Gropșoarele, 1883 m.
Vremea a fost superbă pe tot parcusul zilei și ne-am bucurat de vizibilitate până departe. Bronzul nostru de tractoriști este dovada vie, în special mâna dreaptă. Să ne fie învățătură de minte, să nu mai uităm să aplicăm cremă cu protecție solară.
Ne-am întors pe același traseu și am ajuns la mașină după 2 ore și 20 minute. Așadar, un timp total de 5 ore și 20 minute, pauze incluse, cu toate că a durat mai mult până mi-am pus toate motoarele în mișcare.
Făcând comparație între cele două trasee, mi-a plăcut mai mult acesta. Formațiunile stâncoase sunt mult mai prezente și mai interesante.
