În Rarău nu mai fusesem niciodată și am zis să remediez problema asta. 🙂 Nu voiam să facem prea multă mișcare, nici vremea nu ne-ar fi permis în weekend-ul pe care l-am ales, 25-26.07. Planul era să facem traseul către Pietrele Doamnei, iar la retur să oprim la Zimbrăria Dragoș Vodă.
Cazarea am avut-o la Hotel Alpin Rarău, fosta Cabană Rarău care a fost renovată și transformată în hotel de 3 stele. Arată foarte bine, iar amplasarea este fabuloasă, la baza Pietrelor Doamnei. Hotelul are amenajată o parcare, costă 5 lei de mașină, dar dacă ai cazare aici este gratuită.
Din Focșani până la hotel am făcut vreo 5 ore cu opririle de rigoare. Traseul urmat a fost prin Bacău – Roman – Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc și intrare pe Transrarău. Despre Transrarău probabil ați auzit, este în topul celor mai frumoase drumuri din România. Are o lungime de 28 km, între localitățile Pojorâta și Chiril. Este recent asfaltat și o adevărată plăcere să-l parcurgi. Are și un punct de belvedere consacrat cu tarabe și toate cele, de unde se pot admira munții și pădurile lor, dar și fotogenicele pietre ale doamnei, simbolul Rarăului.
La hotel am ajuns la ora prânzului și înainte să terminăm de mâncat a început ploaia. Planul era să facem sâmbătă traseul, vremea nu era de acord. Bine, ne odihnim un pic și poate ploaia se oprește. Așa a fost, s-a oprit, dar negurile încă se întindeau, semn din bătrâni că va mai ploua. Totuși, am plecat la drum. Am mers prin ceață fără să putem vedea prea multe în jur.
Am ajuns până la zona de lanțuri care urcă spre punctul final. Ceața tot nu ne-a dat pace și am decis să ne întoarcem că oricum nu vedem nimic și să-l refacem a doua zi dimineață. Între timp, ploaia a întregit peisajul.
Bucurie mare dimineață când am văzut că era senin. Imediat după micul dejun am plecat pe traseu. Traseul este marcat cu cruce albastră și începe din fața hotelului. Durata totală a circuitului este de circa 2 ore, în funcție de condiția fiecăruia.
De data asta în sens invers, adică pe unde am coborât. Partea asta a traseul se desfășoară mai mult prin pădure, fără multă vizibilitate către Pietre. Urcușul nu e greu și în scurt timp am ajuns în punctul de unde ne-am întors în ziua precedentă. Aici se găsește și marcajul către Vf. Rarău care se află la o distanță de 30 minute din acest punct. A urmat un urcuș puțin mai dificil, dar lanțurile amplasate ajută foarte mult și necesită atenție maximă. Încălțămintea de munte este recomandată. Până sus mai sunt 2 lanțuri.
Când am ajuns sus eram doar noi, dar în câteva minute s-a umplut. Atrage mulți vizitatori, traseul e ușor, scurt și are priveliști superbe: colțul cel mai înalt al Pietrelor Doamnei pe care ajung doar alpiniștii, hotelul, releurile din apropiere de Vf. Rarău, toate înconjurate de păduri întinse.
Returul l-am făcut pe unde am urcat în ziua precedentă, pe partea stâncoasă a traseului, dar și cea mai spectaculoasă. Este un continuu urcuș și coborâș pe pietre de toate dimensiunile. Adevărul e că nu mă așteptam să fie așa interesant acest traseu. Surprizele de acest gen îmi plac foarte mult. 🙂
Am dat și de un grup mare de alpiniști pe care i-am văzut la joacă.
Ne-a plăcut acest prim traseu în Rarău, mai venim și pentru altele. 🙂
