Susțin în continuare că zona Bran-Moieciu-Fundata, sau Poarta Carpaților cum i se mai spune, este preferata mea, am fost de multe ori și tot vreau să revin. Lumea i-a simțit potențialul, dovadă fac numeroasele pensiuni și hoteluri ridicate. Dar alte minți mai luminate încearcă să conserve zona și să îndrepte atenția către pericolul unei dezvoltări turistice urban-industriale. Așa a luat naștere fundația non-profit CEM – Centrul de Ecologie Montană. Ei sugerează alt tip de recreere, ecoturismul, și propun 9 trasee marcate prin care cei interesați pot descoperi frumusețe cadrului natural și tradițional de la poalele Munților Bucegi, Piatra Craiului și Leaota. Aceste trasee însumează aproximativ 100 km și sunt de tip circuit sau buclă. Marcajul lor este reprezentat printr-un omuleț, iar fiecare traseu are o culoare specifică.
În februarie am fost și am făcut traseul T3 – plimbare prin Andole și mi-am dorit tare mult să revin și toamna pentru a face alt traseu. Și s-a întâmplat în weekend-ul 27-28 octombrie. Am ales să stăm tot la Vlahia Inn, ne-am simțit bine prima dată, iar traseul ales începe în apropiere.
De data aceasta am ales traseul T9 – la Amfiteatru. Este marcat cu omuleț portocaliu, are o lungime de circa 10 km și parcurgerea lui ar trebui să dureze în jur de 4-5 ore. Traseul începe de la biserică și este comun cu omulețul albastru. Prima parte ne este cunoscută, am urcat pe cărarea îngustă care pleacă din drumul principal către biserică și apoi am ținut marcajul. Am ajuns la Casa Inspectorului Tișcă, locuință reprezentativă în sat.
Luăm altitudine treptat, iar în fața noastră ni se deslușesc poienile și fânețele de pe dealuri, dominate de Munții Bucegi în fundal. Atât de pitoresc! Sunt atât de fotogenice aceste târle răsfirate pe dealurile din jurul satului, le-aș fotografia pe fiecare în parte, și am cam făcut-o. 😀 Am avut noroc și de o vreme absolut superbă, iar pădurea am găsit-o în maximul de colorare tomnatică.
Poteca și marcajul sunt vizibile, nu am avut probleme de orientare.
Am ajuns în Poiana Andolia. Clădirea care era în construcție în februarie acum e finalizată și a devenit o pensiune agroturistică de 3 margarete cu numele Andolia.
De aici avem priveliști către Piatra Craiului, cât și spre Bucegi. Absolut superb!
Traseul a continuat prin Pădurea Magistratului, pe drumul forestier, de unde începe coborârea spre Complex Cheile Grădiștei Moieciu. Dar, cumva, am reușit să pierdem marcajul. Nu ne-am întors să-l căutăm, am continuat pe forestier și l-am regăsit mai jos. Am ajuns la Complex Cheile Grădiștei Moieciu, am ieșit în drumul principal și am continuat la stânga. După câteva minute, în dreptul vilei Vraja Muntelui, am părăsit drumul principal și am urcat pe unul de pământ spre Culmea Lungă. Regăsim din nou peisajele agro-pastorale cu târle și fânețe specifice zonei.
Urcușul este un pic mai susținut ca mai apoi să se domolească. Urcăm lin pe platoul care ne oferă panorame deschise către munții și dealurile din jur.
În scurt timp am ajuns în zona numită Amfiteatrul Transilvania unde se află un complex de câteva case recondiționate și transformate în unități de cazare.
Noi ne-am continuat traseul spre dreapta, urcând ușor, ca mai apoi să începem coborârea în Moieciu de Sus. Dar nu înainte de a mai pierde o dată marcajul și a-l regăsi mai jos.
A fost și acesta un traseu absolut minunat, ușor și peisaje de vis. L-am parcurs în 4 ore, timpii pot diferi în funcție de numărul de pauze. Dacă nu am fi fost presați de apus, am fi făcut o pauză mai lungă la amfiteatru.
