Vârful Vânătoarea lui Buteanu, la peste 2500 m cu puțin efort

…comparativ cu alte vârfuri

Ne-a cuprins febra munților! Ceea ce a început cu o urcare inocentă în Ciucaș după rhododendroni, s-a transformat acum în pasiune. Muntele știe el cum să te facă să te întorci la el iar și iar. Criteriul nostru din vara asta a fost ,,vârfuri peste 2500 m”, nu cred că există iubitor de munte care să nu vrea să cucerească cele 14 vârfuri ale României de peste 2500 m. În 2 ture am făcut 4 vârfuri, Moldoveanu cu Viștea Mare și Omu cu Bucura Dumbravă. Iar în weekend-ul 19-20 august am mai bifat 3.

Buun! Să le luăm pe rând. Sâmbătă a fost  Vânătoarea lui Buteanu (2507 m), al nouălea din țară, deși sunt voci care spun că se numește Vânătarea lui Buteanu, îl pomenesc așa cum e trecut pe plăcuță. Se spune despre el că ar fi cel mai accesibil vârf de peste 2500 m, atât ca durată, cât și ca efort, aveam să aflăm că așa este.

Sâmbătă am ajuns destul de târzior, până am găsit parcare că doar era august, până ne-am energizat cu o cafea, s-a făcut ora 12. Nu ne-am făcut griji că n-avem timp, știam că e un traseu scurt comparativ cu alte trasee, vremea ținea cu noi, eram zen, un zen cam obosit că eram treji de la 4.

Lacul Bâlea (2034 m) – Șaua Caprei (2315 m) – 1 oră

Traseul începe de lângă Cabana Bâlea Lac și se urmărește marcajul triunghi albastru. Porțiunea aceasta este cea mai dificilă de pe acest traseu, este o urcare de circa 300 m, cam pieptiș, dar nu e de speriat. Noi am făcut-o în mai puțin de o oră. Efortul ne este răsplătit de imaginea Lacului Bâlea așa cum nu am mai văzut-o până acum și nu poți să nu te oprești să-i faci zeci de poze.

Cărarea (impropriu spus cărarea că nu este tocmai delimitată) șerpuiește printre stânci și grohotiș, așa că pășește cu atenție. În ziua în care am fost noi, 19 august, pe lângă aglomerația perioadei, se mai desfășura și un maraton montan, iar panta aceasta era foarte traficată.

Șaua Caprei (2315 m) – Vf. Vânătoarea lui Buteanu (2507 m) – 1 oră

Ajunși în Șaua Caprei decidem să ne acordăm o pauză, și pentru tras sufletul, și pentru a ne bucura de priveliște. În spatele nostru, pe unde am urcat avem Lacul Bâlea, iar în față Lacul Capra și puiul, Căprița. De aici pleacă pârâul Capra, cel care formează Cascada Capra de pe Transfăgărășan.

Nu coborâm spre el, îl lăsăm în dreapta noastră și continuăm spre vârf, mergând spre stânga.

Traficul nu mai este așa intens, foarte mulți s-au oprit la lac. Traseul se face în mai puțin de o oră, dar cine se grăbește, trebuie să te bucuri de aceste peisaje, nu suntem la maraton. De aici urmăm marcajul cruce albastră. Traseul este mult mai lejer, urcare ușoară, numai că poteca este mai îngustă. Mergem pe curba de nivel, apoi un pic pe creastă, având în stânga Căldarea Văiugii și în dreapta Căldarea Lacului Capra, ajungem la punctul unde începem să urcăm mai mult.

De aici, Lacul Capra are o culoare superbă, un verzuliu intens, care împreună cu malurile înierbate și vârfurile golașe formează un tablou perfect de munte.

Suntem la ultima partea, cea despre care am citit că ar mai periculoasă, pare așa, dar nu este, trebuie să fii doar atent unde pui piciorul și de unde te ții cu mâinile.

În nici 10 minute am ajuns la destinația noastră finală de astăzi.

Am avut noroc de o vreme superbă, așa că am putut admira culmile înalte ale Făgărașului până departe în zare, Moldoveanu și Viștea, Negoiu, Lespezi, Cornul Călțunului în partea opusă și o bucățică de Transfăgărășan.

Am stat cam vreo 20 de minute pe vârf, apoi a început să se aglomereze și am eliberat terenul, l-am avut numai pentru noi câteva momente, e rândul celorlalți acum.

La întoarcere am folosit același traseu, pe care l-am făcut cam într-o oră și ceva.