Vf. Harghita Mădăraș, drumeție ușoară în Munții Harghita

Data: 25.02.2024

Eram din nou în Harghita și aveam câteva obiective în program, printre ele și un traseu ușor să ne bucurăm de zăpadă. În prima zi am vizitat Mini Transilvania Park, Galeria Porților Secuiești și Statuia lui Iisus de pe Dealul Gordon, a doua zi era dedicată traseului.

Vf. Harghita Mădăraș are altitudinea de 1801 m și este cel mai înalt pisc din Munții Harghita. Este considerat muntele sfânt al secuilor, iar vârful este acoperit cu stâlpi secuiești pe care i-am tot văzut în zonă, cruci, steaguri și cocarde tricolore ungurești, desigur. La sosire, în Pasul Cașin, am mai văzut un loc asemănător, dar mai organizat. Este vorba despre un cimitir și un monument comemorativ dedicat secuilor uciși aici pe 1 august 1849, în timpul Revoluției Pașoptiste. Aleea mărginită de stâlpi sculptați conduce către groapa comună unde se află peste 100 de monumente funerare decorate cu steaguri și cocarde.

Traseul începe din stațiunea Harghita Mădăraș (altitudine aproximativă 1675 m), are o lungime de 1.7 km pe sens și este marcat cu triunghi albastru.

Am plătit 20 lei la intrare, nu știu dacă pentru parcare sau accesul în stațiune.

Am intrat în traseu pe lângă cabana Mădăraș, pe o potecă mărginită de brazi. În scurt timp am ieșit într-o poieniță și am continuat către stânga. Un pic mai sus, am ajuns la o intersecție de trasee, al nostru ținea tot spre stânga, mai aveam de parcurs încă 1 km. Este semnalat și un traseu către o cascadă de care nu am auzit niciodată, Szoko, 2.5 km, 45 minute. Sună tentant, dar o lăsăm pe altă dată.

Din acest punct am zărit și vârful, cu nenumărații stâlpi, dar și monumentul cu vulturul.

Urcarea a fost ușoară, poteca bătătorită, am ajuns în vârf imediat. Stâlpii se găsesc pe tot platoul, nu doar o porțiune mică. Cică ar fi un loc de pelerinaj.

Un pic mai în față am găsit și plăcuța vârfului unde se află și un panou în semicerc cu formele de relief înconjurătoare.

Deși cu o zi în urmă, în Odorheiu Secuiesc, am avut 15 grade, credeam că nu va fi zăpadă aproape deloc. Dar am avut frumoasa surpriză să găsim din plin.

Au fost porțiuni foarte, foarte scurte în care gheruțele ar fi ajutat, chiar înainte de ultima pantă. Coborârea a fost în alunecare și pot spune că a fost distractiv, mi-a amintit de copilărie când aveam astfel de activități.

Pentru mine, acesta a fost cel mai ușor traseu către un vârf, din toate punctele de vedere: durată, distanță, diferență de nivel și accesibilitate. Așadar, dacă vrei un traseu în care să nu te obosești prea mult, acesta este cel mai potrivit.

Articole relaționate:

Vârful Ciucaș și rhododendronii de pe Muntele Roșu Vârful Lespezi, Vârful Cornul Călțunului și o diferență de nivel de circa 1300 m Circuit în Bucegi: Poarta – Ciubotea – Vf. Scara – Clincea – Poarta Lacul Vulturilor și Vf. Mălâia, traseu din Crașna