Data: 14.01.2023
Îmi plac tare mult traseele ecoturistice din zona Moieciului și de fiecare dată când vin în zonă parcurg câte unul sau măcar porțiune din acestea, în funcție de timpul disponibil. Traseele sunt practicabile tot timpul anului și se pretează atât familiilor, cât și drumeților și bicicliștilor.
Eram în zonă pentru a urca a doua zi în Poiana Guțanu și aveam câteva ore la dispoziție de plimbat pe dealuri. Am ales T8 – Pe Culmea Bisericuței.
O bucata din el am făcut-o în urmă cu 2 ani când am intrat în traseu de la Taverna Moieciului și am urcat la Amfiteatrul Transilvania. Lungimea întregului traseu este de 10 km, poate fi parcurs în aproximativ 4 ore și este marcat cu omuleț/drumeț roșu.
Ca și atunci, am vrut să-l scurtăm și să ajungem pe Vf. La Bisericuță, 1322 m. Acum acțiunea se desfășura pe dealul opus, iar distanța parcursă a fost de circa 4 km dus-întors.
Intrarea în traseu este de lângă Hotel Mistral, în apropiere de barieră, dar fără a intra pe Valea Bângăleasa. Pe partea dreapta a drumului, fiind orientați cu fața către barieră, prin pădure, se află poteca. Marcajul îl veți găsi la începerea traseului.
Parcarea poate fi prea mică în perioada concediilor sau în weekend, așa că mai bine ar fi să ajungeți cât mai devreme. De aici încep și multe trasee către Bucegi.
Prima porțiune este cea mai solicitantă, dar nu de speriat. Este un urcuș prin pădure și pe lângă pădure cu priveliște către colibele sătenilor.
Poteca ne-a scos într-o zonă deschisă, lângă panoul cu informații despre relieful glaciar al Munților Bucegi. Pe parcursul traseului se găsesc astfel de panouri informative despre geologia zonei, fânețe, fenomene glaciare.
Am cotit către dreapta pe o cărăruie tare pitorească, mărginită de garduri simple de lemn, pe Culmea Bărbulețului. Colibele sunt prezente și pe stânga, și pe dreapta. Sunt foarte fotogenice și se încadrează atât de bine în peisaj.
În dreapta sunt Munții Bucegi, dar în ceață, am sperat să se risipească să ne bucurăm în totalitate de frumusețea peisajului. Dar nu, ceața ne-a fost companion aproape tot timpul.
Câteva stânci din apropierea unui releu ne-au anunțat că am ajuns la destinație. În jur de o oră am făcut până aici.
Nu am văzut mare lucru, dar uite ce interesant este împărțit dealul. Anotimpurile s-au înțeles: jumătate tu, jumătate eu.
La întoarcere cineva și-a făcut milă de noi pentru câteva secunde și a îndepărtat un picuț ceața, ca un vizor către munte, și am putut zări pereții stâncoși.
Într-o zi călduroasă și cu vizibilitate, fix în acest punct aș vrea să lenevesc.
Ne-am întors pe același traseu, dar dacă am fi dorit să-l facem integral, îl contiuam și coboram pe Strada Valea Popii. Urcam la Amfiteatru, apoi pe Plaiul Pleșii și coboram la Taverna Moieciului și pe drumul principal, înapoi la Hotel Mistral.
