Spuneam că  Tivoli este oraşul sufletului meu şi care reuşeşte să mă surprindă de fiecare dată.Mi-a rămas în suflet imaginea medievală care s-a păstrat de-a lungul timpului,am rămas fascinată de faimoasa  Villa D’Este şi acum Villa Gregoriana mă surprindea cu fiecare pas pe care îl făceam.Aici apele râului Aniene au realizat peisaje care te lasă fără cuvinte.Prin prezenţa vestigiilor arheologice din epoci diferite,elemente naturale excepţionale,grote şi puncte de belvedere fac un parc de mare valoare ambientală,istorică şi artistică.
         Intrarea în Villa Gregoriana se face prin două locuri:din Largo Sant’Angelo iar ieşirea se face în Piazza Tempio di Vesta sau invers,intrare prin Piazza şi ieşirea în Largo Sant’Angelo.

Podul Gregorian

Harta parcului.Nu este nevoie să-i faceţi poză,la intrare primiţi un plian cu harta locului plus că o mai întâlniţi de vreo câteva ori pe parcursul vizitei.

Parcul este dominat de două temple:Vesta şi Sibilla care datează din a doua jumătatea a secolului III î.H.

Templul Vesta văzut de la intrarea din Largo Sant’Angelo

           Istoria ei începe în anul 1826 când a avut loc o puternică inundaţie distrugând o mare parte din oraş.Acest dezastru atrage atenţia autorităţilor şi aşa,Papa Gregorio XVI decide devierea cursului râului Aniene formându-se astfel marea cascadă.Iar vechiul curs a fost folosit la realizarea acestui parc de o frumuseţe ireală luând numele Papei cu iniţiativa,Villa Gregoriana.Deşi,după primul război mondial a fost închisă publicului datorită lipsei de îngrijire,se redeschide în anul 2005 după intervenţia FAI-Fondul de Mediu Italian.
       Timpul necesar pentru parcurgerea întregului traseu este de aproximativ 90 minute dar poţi să stai în parc până la închidere.Ideal ar fi să petreci câteva ore bune,noi am zăbovit mai mult de 2 ore şi tot aveam impresia că nu am văzut tot.Vizitarea parcului se face în absolută siguranţă fiind amenajate alei care conduc la principalele puncte de belvedere şi la toate atracţiile.Numeroase bănci îşi găsesc locul în parc pentru turistul obosit.

Pe teritoriul parcului se găsesc ruinile vilei Manlio Vopisco construită spre sfârşitul secolului II-începutul secolului I,î.H.
Ruinele Vilei Manlio Vopisco

Ruinele Vilei Manlio Vopisco-interior

         Aici,în Valea Infernului terenul este calcaros,foarte poros,putin compact şi foarte friabil care poate fi uşor modelat de forţa apelor,în cazul de faţă,râul Aniene.Peisajul este copleşitor,de poveste cu aceste cascade şi numeroasele grote,nu îţi doreşti altceva decât să ajungi cât mai repede să le vezi de aproape.

         Ne îndreptăm spre faimoasele grote şi cele mai mari din parc.Prima dintre ele este Grota Sirenelor.Aici apele se revarsă furioase şi se trasformă într-o spumă groasă la contactul cu rocile care îi stau în cale iar mii şi mii de stropi reci şi jucăuşi sunt antrenaţi într-un joc haotic atât de plăcut la vedere.

Grota Sirenelor

          După ce am admirat acest spectacol al naturii am început să urcăm spre ieşire dar întâi deviind de la strada principală pentru a ajunge la spectaculoasa Grotă a lui Neptun.Trecem prin acest tunel-Tunelul Miollis care a fost săpat în roca compactă tocmai pentru a facilita accesul la grotă.A fost realizat între anii 1809-1813 din strălucita idee a Generalului Miollis iar ca să fie treaba extraordinară până la sfârşit i-a săpat şi nişte ferestre.Până să fie săpat acest tunel persoanele care vroiau să viziteze grota trebuiau să se caţere legaţi cu funii pe acest perete de stâncă.

Tunelul Miollis

Tunelul Miollis văzut din exterior

         În Grota lui Neptun este continuat spectacolul început la Grota Sirenelor.Urmeză cam acelaşi fir cu jocuri de ape şi stropi dar parcă mai intense,mai furioase.Iar zgomotul facut de apă parcă îti dă fiori.Această senzaţie este amplificată chiar de grotă care este săpată mult mai adânc în rocă,forme ciudate,paviment alunecos.În acelaşi timp,nu poţi să nu te minunezi în faţa unei aşa frumuseţi naturale care a luat naştere prin prezenţa a doar două ingrediente:apa şi terenul calcaros.

Spre Grota lui Neptun

Scara care urcă la Grota lui Neptun

Râul Aniene văzut din Grota lui Neptun

Templul Vesta

Templul Sibilla

Program-din aprilie până la 31octombrie-10,00-18,30
-martie,noiembrie,decembrie-10,00-16,00
–închis-lunea dacă nu este sărbătoare
-de la 1 decembrie la 28 februarie se deschide numai cu rezervare
-ultima intrare este cu o oră înainte de închidere
Preţ bilet-bilet întreg-6,00 E
-copiii cu vârste cuprinse între 4-12 ani-2,50 E
-rezidenţi-2,50 E
Cum se ajunge-cu autobuzul linia Cotral Roma-Tivoli care pleacă din staţia Ponte Mammolo,linia   B de metrou
-cu trenul linia Roma-Pescara,staţia Tivoli