La Viterbo am ajuns fără să ştim ce vom găsi, văzusem doar nişte fotografii pe internet şi am zis: fie ce o fi, dar speram să nu ne dezamăgească. Nu este un oraş tocmai mare, dar este unul plin de istorie. Originile sale sunt etrusce, a fost cucerit de romani, a fost sub ocupație lombardă ca în secolul XII să devină liber, apoi să primească titlul de oraş. Si de aici începe perioada lui de glorie. De importanță deosebită a fost venirea primului papă, iar mai tarziu se formează aici un sediu episcopal. Devine unul din centrele religioase şi economice ale Italiei. Secolul XIII este momentul în care a devenit Oraşul Papilor, caracteristică menținută până în anul 1281 când ultimul papă ales la Viterbo decide să mute sediul papal la Roma. Istorie zdruncinată, o lăsăm la o parte şi începem incursiunea în acest oraş medieval foarte bine conservat.
Din locul în care am parcat, mai la periferie, nicio țipenie de om, aveam să descoperim mai târziu adevărata față a acestui oraş căruia nu i-am acordat prea mult credit la început. Ajungem în prima piață şi deja începem să-i simțim freamătul. Este Piazza del Plebiscito, cunoscută printre locuitori ca Piazza del Comune. În această piață se găsesc unele dintre cele mai importante palate, unul dintre acestea găzduieşte birourile Primăriei, un turn, Torre dell’orologio cu o înălțime de 44 m şi biserica Sant’Angelo in Spatha. Continuăm pe o străduță care ne duce către cartierul medieval, San Pellegrino şi facem cunoştință cu adevărata sa față: oameni mulți şi veseli şi muuulte flori expuse pe străzi şi în piețe. Era San Pellegrino in fiore, un fel de festival al florilor care are loc în fiecare an la începutul lunii mai. Flori de toate felurile şi culorile, de vânzare sau ca decorațiuni, erau aranjate în moduri cât mai originale. Ne umplea de energie toată culoarea ce ne înconjura, iar mirosul…mmmm, îmbătător. Nebunie feerică multicoloră, asta ar fi pe scurt descrierea oraşului ,,înflorit”. N-am făcut decât să mergem hai-hui, să descoperim piețe, palate interesante, fântâni şi să admirăm flori. Prea multe, prea frumoase.
Palatul Gatti din secolul XIII. Vegetaţia din vârful lui îl face să aducă un pic cu Turnul Guinigi din Lucca.
La un moment dat, mulțimea părea dirijată către un anumit loc, ne lăsăm purtați de ea şi ajungem în Piazza San Lorenzo şi Catedrala San Lorenzo. Şi aici flori, şi mai multe, şi mai colorate. Cred că este cea mai importantă piață din Viterbo, înconjurată de palate de mare valoare istorică şi arhitectonică. Printre acestea se numără Palatul Papilor, unde a avut loc cel mai lung conclav din istoria bisericii, a durat aproape 3 ani în urma căruia a fost ales papă Grigore al X-lea, casa lui Valentino della Pagnotta, ultimul stareț din Viterbo şi vechiul spital al oraşului. Catedrala a fost construită în secolul XII, în stil romanic, peste un templu dedicat lui Hercule. De remarcat este clopotnița care ne-a fost reper la intrarea în oraş, fără să bănuim că este al unei biserici de o aşa importanță. Este în stil gotic cu influiențe din Toscana.
Catedrala-exterior
Catedrala-interior
Casa lui Valentino della Pagnotta, actual magazin de suveniruri
A fost una dintre acele ieşiri în care nu-ți faci niciun plan, nu-ți stabileşti niciun traseu, nu ştii nimic despre destinația respectivă. Poți fi surprins într-un mod plăcut sau poți fi dezamăgit. Noi am avut noroc, Viterbo este un oraş frumos, dar prinzându-l în perioada festivalului, l-a făcut extraordinar.
