La întoarcerea acasă din Rarău am decis să deviem un pic de la traseu și să mergem să vizităm Zimbăria Dragoș Vodă pentru a vedea cel mai mare animal european de pe uscat. Zimbrul este pe cale de dispariție și se încearcă o înmulțire a exemplarelor pentru ca mai apoi să fie eliberați în sălbăticie.
Numele complet al acesteia este Rezervația Naturală de Zimbri și Faună Carpatină Dragoș Vodă. Se află la câțiva kilometri de Târgu Neamț, în localitatea Vânători-Neamț.
Zimbrăria a fost înființată în 1968, iar primele exemplare de zimbri au fost aduse din Polonia. În prezent, în rezervație sunt prezenți 28 de exemplare, dintre care doar 6 sunt găzduiți în scop turistic. Ceilalți se află în țarcul de aclimatizare.
Revenind la vizita propriu zisă… Am ajuns acolo aproape de închidere, pe la 17:30, după ce am luat un prânz la ieșire din Humulești de 2 ore împotriva voinței noastre. Fiindcă am ajuns la acea oră, am plătit mai puțin pe biletul de intrare, 5 lei în loc de 8 lei.
În dreapta aleii se află câteva cuști cu păsări, le-am lăsat pentru sfârșit, eram nerăbdătoare să văd zimbrii. Dar pe drum atenția mi s-a îndreptat către cerbii din stânga aleii. În grup se aflau exemplare de toate vârstele, de la cel mai falnic mascul până la cel mai plăpând pui. Cerbii sunt mamifere erbivore și au caracteristice coarnele ramificate care cresc, de obicei, la masculi. Femelele se numesc ciute.
Pe partea dreaptă se găsesc cerbii lopătari. Cât de frumoși erau! Diferențele principale (și evidente) dintre cele două specii sunt coarnele care în cazul lopătarilor sunt lățite, picățelele de pe blană și dimensiunea mai mică.
În apropiere se află țarcul zimbrilor. Ei erau pe modul save energy în zona de hrană. Toți erau așezați și moțăiau. M-au dezamăgit un pic, mă așteptam să văd colosul în picioare, dar ne-au ignorat total. Vina a fost a noastră că am ajuns așa târziu. Pot cântări până la 900 kg și au o figură fioroasă, privindu-i din spatele gardului parcă nu inspirau atâta frică. Totuși nu mi-ar plăcea să mă întâlnesc cu el în libertate.
Un pic mai în față se află alt țarc cu cerbi lopătari, tot grup mare.
Aici se termină aleea și ne-am întors. Ne-am oprit la mufloni pentru că sărisem peste țarcul lor. La fel și aici, grupul era format din membri de toate vârstele. Muflonii trăiesc în grupuri de 50-80 capete și se găsesc în sudul Corsicii și Sardiniei. Mi s-au părut un pic mai sperioși decât vecinii lor, la cel mai mic zgomot o luau la fugă.
Pe lângă animalele amintite mai sus, se mai găsește și un porc mistreț, nutrii, căpriori și câteva specii de păsări: porumbei, fazani, găini de diferite rase, păuni.
Pe teritoriul rezervației se află și 3 iazuri: Zimbrilor, Cerbilor și Căpriorilor, special amenajate pentru pescuit. Iazul Zimbrilor se află chiar la intrare și este cel mai bine îngrijit.
Inițial eram foarte entuziasmată de vedere zimbrilor, ajunsă acolo parcă mai mult m-am bucurat la vederea cerbilor, muflonilor, cerbilor lopătari și căpriorilor.
Ce mi-a plăcut foarte mult și apreciez acest aspect este că animalele au foarte mult spațiu în care se pot desfășura. Nu sunt o fană a grădinilor zoologice tocmai din acest motiv.
Programul de vizitare este zilnic, 8-16 iarna și 10-18 vara.
