Chiar dacă telecabina reprezintă varianta cea mai rapidă de a ajunge la Sfinx şi Babele, noi am ales varianta un pic mai obositoare, adică pe Transbucegi şi apoi pe jos circa 30 minute. Mai este şi varianta traseelor montane, pe care am exclus-o din start.
Tranbucegiul sau ,,Drumul Babelor” intră şi el în categoria celor mai frumoase drumuri din România, are o lungime de 20 km din care 17 sunt asfaltaţi.
Nefiind finalizat, veţi constata lipsa indicatoarelor şi a parapeţilor, drumul apare ca fiind închis. Se circulă cu mare atenţie, drumul este destul de îngust. Pe Transbucegi se ajunge din Sinaia, la ieşirea din localitate şi apoi se urmăreşte indicatorul spre Târgovişteşi apoi spre Cabana Cuibul Dorului. După câţiva kilometri, drumul se bifurcă iar voi continuaţi la dreapta până la Cabana Dichiu când, din nou trebuie să faceţi dreapta până în apropiere de Cabana Piatra Arsă. Se lasă maşina în parcare contra sumei de 10 lei şi apoi pe jos, târâş-grăpiş pentru cei fără antrenament până la curiozităţile din Bucegi. 30-40 minute durează în mod normal.
Primele care ţi se înfăţişează sunt Babele, deşi, în ochii mei păreau mai mult a ciuperci, în funcţie de imaginaţia fiecăruia. Sunt îngrădite pentru a le proteja de persoanele răuvoitoare. Ele se situează la altitudinea de 2292 m şi sunt formaţiuni stâncoase formate prin eroziunea rocilor cu durităţi diferite în care factorul declanşator este vântul. Roaderea se datorează particulelor de praf sau nisip existente în suspensie, în masa de aer ce loveşte necontenit asupra stâncilor şi se întâlnesc destul de frecvent pe crestele înalte şi golaşe ale munţilor.
Mai jos de Babe, alte formaţiuni sunt în formare, deocamdată nimic concret.
Bun! Continuăm spre Sfinx, aflat la doar câţiva metri de Babe la altitudinea de 2216 m. Este destul de impunător cu 8 m înălţime şi 12 lăţime. El nu este îngrădit, iar escaladarea este interzisă. În legătură cu formarea lui circulă numeroase legende, dar să fim realişti, formarea lui este tot rezultatul eroziunii eoliene şi a căpătat acest nume datorită asemănării cu un sfinx dacă este privit dintr-un anumit unghi. Se spune că în apropiere de Sfinx se află un centru energetic, iar dacă stai acolo câteva minute, nu contează că nu mai aveai fărâmă de energie în tine, simţi valurile de energie cum îţi inundă corpul. Greu de crezut! Se mai spune că Sfinxul din Egipt ar fi o copie a Sfinxului nostru, că acest centru energetic a fost folosit pe vremuri de extratereştri şi lista poate continua. Se pare că datorită acestor enigme atrage mulţi vizitatori din ţară şi străinătate. Nu putem decât să ne bucurăm.
Nu ştiu dacă mereu e aşa, dar am avut parte de un vânt destul de puternic şi rece încărcat cu nisip că dacă mai stăteam mult, ne sculpta şi pe noi în vreo formă ciudată. Sfat important: că e vară, că e iarnă, obligatoriu o geacă în plus şi o eşarfă sau ceva de acoperit capul. Credeţi-mă pe cuvânt!