Dacă sunteți în drum spre barajul Vidraru sau Transfăgărășan este timpul să vă dezmorțiți picioarele și să vizitați această cetate cocoțată pe varf de munte (Muntele Cetățuia), aflându-se la doar 4 km de Vidraru, Cetatea Poenari. Nu sunt decât 1480 de trepte. Dacă vă încumetați să acordați 2 ore (urcat, vizitat, coborât) din viața voastră cetații, ați făcut o alegere excelentă. Desi drumul până acolo poate părea prea obositor, va dispărea orice umbră de oboseală când o să ajungeți în vârf. Peisajul este uimitor. Plus, înainte de intrarea în cetate este un spațiu amenajat să redea metodele de pedepsire a dușmanilor: tragerea în țeapă, decapitatea sau spânzurarea, pe care eu l-am numit ,,locul de joacă”.

Atrage anual mii de vizitatori, dintre care foarte multi străini fascinați de mitul lui Dracula.
După anul 1550 Cetatea Poenari a fost abandonată, iar în urma cutremurului din 1915 porțiunea nordică a zidului se prăbușește împreună cu stânca care o sprijinea. Actuala restaurare datează din anul 1972.

Cetatea Poenari este destul de mică și a mai rămas cam puținel din ea. Este impresionantă istoria ei. A fost reconstruită de Vlad Tepeș, refolosind materialele de la o fostă cetate din satul Poenari (care ar data din secolul XIII). Conform legendei, la transportarea acestora au obosit boierii pedepsiți pentru neascultarea lui.

Aici s-a retras domnitorul și a reușit să scape de urmărirea turcilor, la sfatul unei bătrâne potcovind caii invers.

De-a lungul timpului a avut și alte utilizări: a servit ca loc de adăpostire a domnilor, a visteriei țării, dar și ca temniță. A fost o fortăreață destul de puternică având ziduri de 2-3 metri și 5 turnuri de apărare.