Data: 20.06.2025
Reveneam pentru a treia oară în Maramureș pentru 3 zile, de data aceasta aveam în plan să facem două trasee în munții Ronei, lacul Știol și vârful Pietrosu.
Primul dintre ele era către lacul Știol, ceva ușor și scurt, pentru că era în ziua sosirii. Dar planurile ne-au fost date peste cap. Trebuia să urcăm cu telescaunul din Borșa, dar când am ajuns, acesta era oprit și nici nu era nimeni să aștepte sau vreun lucrător. Am gândit că este închis, dar nici noi n-am căutat pe cineva să întrebăm. Am plecat și am hotărât să urcăm cu mașina cât putem. La început, câteva sute de metri a fost bun drumul, apoi a început să se strice, iar la o porțiune în pantă, ne-am oprit că nu aveam nicio șansă să trecem peste ea. Am parcat și am luat-o la pas. Eram în apropiere de stâlpul 10, iar ultimul de sus are numărul 25, dacă țin bine minte.
Urcarea era cam pieptiș, dar am continuat. La scurt timp de la plecare, a pornit și telescaunul. Ne-am ofticat tare. Ne încurajam că am economisit 50 lei de persoană și că ne luăm bere de banii ăia. 😀
Într-un final am ajuns la stația superioară a telescaunului unde am făcut o pauză binemeritată. Era amenajat un loc de relaxare cu hamace și leagăne tare drăguț, ultima dată când am fost aici, în urmă cu 9 ani, nu erau.
De aici, am continuat drept înainte, până am întâlnit intersecția de marcaje, spre dreapta către cascada Cailor, spre stânga, în urcare, spre lacul Știol. Traseul către lac este mai puțin umblat, cei mai mulți turiști preferă să meargă la cascadă.
Traseul este marcat cu bandă albastră, iar lungimea lui este de 3.3 km pe sens.
În scurt timp am ieșit în platoul Știol, apoi am ținut dreapta. Am străbătut porțiunea aceasta de pajiște alpină și am ajuns la intrarea în Parcul Național Munții Rodnei. Drumul spre lac nu este dificil, fiind potrivit și pentru familii cu copii sau drumeți începători.
Din acest punct ar trebui să mai facem o oră până la destinație. E exagerat timpul, noi am ajuns în 30 minute.
Chiar înainte de lac am trecut printr-o zonă cu jnepeni printre care se scurgeau pârâiașe limpezi de apă, iar smocuri de rhododendron colorau ici-colo malul, un tablou splendid de munte. Vârful Gărgălău străjuiește mândru căldarea cu același nume, astăzi îl admirăm doar de la depărtare.
Încă puțin și am zărit și lacul. A trebuit să coborâm pentru a ajunge pe malul lui.
Lacul Știol, cunoscut și sub numele de Iezerul Bistriței Aurii, l-am găsit ascuns în căldarea glaciară la 1.850 de metri altitudine. M-am bucurat să văd pe versanții din apropiere rhododendron înflorit.
Locul e perfect de leneveală, ar merge și o ieșire cu cortul, dar nu știu dacă ar posibil, având în vedere că este parc național.
Ne-am întors pe același traseu, finalizându-l în 2 ore și 15 minute, calculate de la stația superioară a telescaunului. Noi am avut bonus și porțiunea urcată pe jos dintre cele două stații. Lucky us!
Din ce am înțeles, se poate ajunge cu mașina până la intrarea în Parc, din pasul Prislop. Noi am făcut o scurtă oprire în spatele mănăstirii, intrând pe drumul de piatră de pe lângă ea, dar nu am știut unde duce. Un pic mai jos, într-o curbă, am văzut și un marcaj către cascada Cailor. Sigur acela era drumul și părea în stare destul de bună.